Italia a pierdut mai multe locuri de muncă decât partenerii din UE în timpul crizei COVID-19. Numărul celor care trăiesc în sărăcie absolută s-a triplat, iar nașterile au scăzut cu un record de aproape 12%.
Piața muncii din Italia a fost afectată mai puternic decât cele ale majorității statelor din Uniunea Europeană în timpul crizei COVID-19 din 2020 și 2021, crescând decalajul de ocupare a forței de muncă în comparație cu media UE, a declarat vineri biroul național de statistică ISTAT, citat de Reuters.
În 2020, anul în care a lovit pandemia, Italia a pierdut aproximativ 724.000 de locuri de muncă, marea majoritate în rândul sezonierilor și al lucrătorilor independenți, doar 90.000 fiind pierdute în rândul persoanelor cu contracte permanente, a precizat ISTAT.
Acest lucru a marcat o scădere a ocupării forței de muncă de aproximativ 3%, aproximativ în linie cu Spania și Irlanda. Singurele țări din UE care au înregistrat o scădere mai mare au fost Grecia (-5,1%) și Bulgaria (-3,6%).
Atunci când economiile UE și-au revenit în 2021, ocuparea forței de muncă în Italia a crescut cu doar 0,6%, o treime din creșterea înregistrată în întreaga UE.
Rata de ocupare a forței de muncă din Italia la sfârșitul anului 2021 se situa la 58,2%, cu 10,2 puncte sub media UE, diferența crescând de la 9,1 puncte în 2019.
Până în luna mai, rata a urcat la 59,8%, potrivit ISTAT, iar numărul persoanelor care lucrează era aproape la fel de mare ca înainte de pandemie.
Criza demografică de lungă durată din Italia s-a agravat și ea în timpul pandemiei COVID-19 și, spre deosebire de Franța și Germania, nu dă semne de îmbunătățire, a precizat ISTAT.
Datele preliminare pentru luna martie au arătat că nașterile au scăzut cu un record de 11,9% față de aceeași perioadă a anului 2021, potrivit raportului.
Produsul intern brut italian a revenit aproximativ la nivelul de dinaintea pandemiei la sfârșitul primului trimestru al acestui an, după o scădere de 9,0% în 2020 și o revenire de 6,6% anul trecut.
În ciuda revenirii de anul trecut, numărul persoanelor care trăiesc în ceea ce ISTAT numește „sărăcie absolută”, adică nu își pot permite bunuri și servicii esențiale, s-a ridicat la 5,5 milioane, triplându-se din 2005.