Palatul Universității este o construcție aflată în Piața Universității din București, în perimetrul descris de Bulevardul Regina Elisabeta, strada Academiei, strada Edgar Quinet și bulevardul Nicolae Bălcescu. Înalt de șase etaje, palatul este construit în stil neoclasic pe fostul amplasament al Mănăstirii Sfântul Sava.
Construirea viitorului sediu al celei mai mari universități din România, Universitatea București, a început în data de 10 octombrie 1857, după planurile arhitectului Alexandru Orăscu, pe locul fostului colegiu Sfântu Sava, și a fost finalizată la 14 decembrie 1869. Corpurile laterale ale palatului au fost ridicate mai târziu, între anii 1912-1926, după planurile arhitectului Nicolae Ghica-Budești.
Cu o suprafață de peste 45.000 de metri pătrați, Palatul Universității din București este cea mai mare clădire de educație din România. După Revoluția din 1989, clădirea a devenit și un simbol al anticomunismului, însă de jur împrejurul clădirii, pereții au fost vandalizați cu graffiti și inscripții, iar zona a căpătat un aspect insalubru.
Împodobirea exterioară a palatului a fost realizată de Karl Storck împreună cu asistentul său, Waibel, și un elev de-al său, Paul Focșeneanu. Acesta a întocmit în stil clasic relieful de pe frontonul central al palatului, din piatră de Rusciuc. Relieful, distrus la numai 80 de ani de la construcția sa, în timpul bombordamentelor aeriene americane din 4 aprilie 1944, o prezenta pe Minerva încununând artele și științele. În scena centrală, Minerva întindea o cunună de lauri unei figuri alegorice cu o liră în mână, alegoria poeziei. La dreapta și la stânga zeiței apăreau științele și artele, drapate sau nude. Frontonul nu a mai fost refăcut, fragmente recuperate dintre ruine se păstrează la Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck din București.
Cele patru muze ce împodobesc în prezent fațada clădirii au fost adăugate în 1929, fiind opera sculptorului Emil Wilhelm Becker, pentru care a slujit ca model chiar fiica lui, Else.