Planul de a arunca în ocean apele uzate radioactive de pe ruinele centralei nucleare de la Fukushima pare mai probabil ca niciodată, după ce a primit un aviz preliminar favorabil din partea autorității de reglementare nucleară din Japonia.
Propunerea de a evacua apele reziduale tratate de la centrala nucleară în Pacific, aprobată ca proiect de lege de către cabinetul japonez în august anul trecut, a mai făcut un mare pas înainte, în urma deciziei Autorității de Reglementare Nucleară din Japonia (NRA) de a permite o perioadă de o lună de comentarii publice cu privire la acest plan.
NRA va da aprobarea oficială pentru ca planul să avanseze anul viitor, după ce perioada de comentarii publice se va încheia la 18 iunie.
Dacă va primi undă verde, ceea ce mulți se așteaptă, operatorul centralei TEPCO speră să înceapă să elibereze în ocean apa iradiată de pe amplasament, după tratare, începând cu primăvara anului 2023.
Au trecut mai bine de 11 ani de la dezastrul nuclear de la Fukushima, care a avut loc la 11 martie 2011, în ceea ce a devenit unul dintre cele mai grave accidente nucleare din istorie. Totul a început atunci când un cutremur cu magnitudinea 9,0 a declanșat un tsunami devastator care s-a abătut asupra coastei de est a Japoniei.
Valurile tsunami s-au prăbușit peste centrala nucleară Fukushima Daiichi, întrerupând alimentarea cu energie electrică a trei nuclee de reactor. Fără energie electrică pentru răcitoare, cele trei nuclee au intrat în topire, trimițând cantități semnificative de radiații în mediul înconjurător.
Printre numeroasele probleme lăsate în urmă de dezastru, TEPCO a rămas cu sute de rezervoare care conțin peste 1,25 milioane de tone de apă contaminată folosită pentru răcirea reactoarelor în timpul incidentului, scrie IFL Science.
Planul de a descărca apa contaminată în mare s-a dovedit a fi controversat atât în rândul populației locale, cât și în unele părți ale comunității internaționale, ridicând temeri cu privire la impactul pe care l-ar putea avea asupra ecosistemelor și a sănătății umane.
Cu toate acestea, o serie de analize și studii au sugerat că acest plan este sigur. Agenția Internațională pentru Energie Atomică a analizat propunerea la începutul acestui an și a concluzionat, în aprilie, că Japonia a făcut progrese în ceea ce privește evacuarea planificată a apei, dar că dorește în continuare să obțină mai multe informații înainte de a o pune în aplicare.
Apa contaminată este tratată pentru a elimina majoritatea elementelor radioactive, lăsând în urmă tritiu, una dintre cele două versiuni radioactive ale hidrogenului. În timp ce tritiul este toxic, acesta se găsește în mod natural, iar experții spun că, de fapt, cantitatea din mediu va fi neglijabilă atunci când va fi diluat în întregul ocean.
Este considerat doar unul dintre cei mai puțin dăunători radionuclizi. Este atât de inofensiv, încât se folosește pe ceasurile de mână pentru ca acestea să strălucească în întuneric.
O lucrare realizată la începutul acestui an, care a prezentat modul în care apa radioactivă se va răspândi prin oceanele lumii, a constatat că poluanții vor acoperi aproape întreaga regiune a Pacificului de Nord după aproximativ 1.200 de zile, ajungând până la coasta Americii de Nord la est și Australia la sud. În ziua 3.600, poluanții vor acoperi aproape întregul Ocean Pacific. Se crede că tritiul va putea fi urmărit în ocean timp de până la 40 de ani, dar va fi extrem de diluat în mijlocul vastului Pacific.
Un neurobiolog compară situația COVID-19 din Brazilia cu un „dezastru Fukushima biologic”