Invadarea Ucrainei nu a început cu mult timp în urmă, dar după fiecare indicator, forțele ucrainene au cauzat pagube semnificative în rândurile invadatorilor. Rachetele sol-aer trase de la umăr, cunoscute și ca sisteme de apărare antiaeriană portabile, MANPADS au reprezentat factorul esențial în ținerea la distanță a trupelor rusești.
Trupele ucrainene sunt beneficiare ale unor transporturi viitoare de MANPADS și sisteme de infanterie anti-blindaj de diferite tipuri. Multe dintre armele anti-tanc pot fi folosite împotriva vehiculelor simple, personalului, structurilor, dar și împotriva blindajelor, precizează The Drive.
Astfel, aceste noi transporturi se vor adăuga altora care au fost deja făcute în Ucraina, în special din partea Statelor Unite ale Americii. Sunt de amintit aici rachetele anti-tanc Javelin sau rachetele sol-aer Stinger.
Stinger-ul american este poate cel mai reprezentativ dintre MANPADS, cunoscut în întreaga lume. Primele variante ale acestei rachete au intrat în dotarea armatei americane în anul 1981, iar de atunci au apărut mai multe variante îmbunătățite.
În ultimii ani, armata americană a îmbunătățit chiar și mai mult aceste sisteme, adăugând chiar și tehnologii care permiteau rachetelor să urmărească amprenta termică. Stinger este o armă cu rază mică de acțiune optimizată pentru apărarea pozițiilor, dar chiar și modelele vechi puteau fi folosite pentru atac.
Aceste rachete pot fi folosite pentru a neutraliza amenințări aeriene precum elicoptere, dar și avioane de luptă sau transportoare aeriene care se apropie suficient de mult. FIM-92 este important în oricare conflict care implică Rusia. Rachetele Stinger trimise de americani sub formă de ajutoare au reprezentat elementul central al înfrângerii definitive a Uniunii Sovietice în Afghanistan din anii 1980.
Transporturi cu astfel de rachete au fost deja livrate în Ucraina înainte ca Rusia să lanseze invazia. Cinci țări diferite – Germania, Italia, Lituania, Letonia și Olanda – sunt pe punctul de a trimite sau plănuiesc să trimită transporturi cu astfel de echipamente.
Înainte de invazie, Polonia și-a făcut cunoscute planurile de a trimite fie Grom sau Grom-M MAPANDS, ultimul fiind cunoscut și ca Piorun, în Ucraina. S-a mai raportat că aceste transporturi vor include cel mai probabil Grom-M/Piorun și că acestea vor fi trimise mai întâi în SUA ca parte a procesului de transfer.
Familia de rachete Grom, dintre care primele variante au intrat în uz în anii 1990, sunt derivate ceva mai performate ale 9K38 Igla de fabricație sovietică. Acestea au o capacitate îmbunătățită împotriva aeronavelor dotate cu sisteme moderne de contra-măsuri.
Au existat unele rapoarte cum că Germania cochetează cu ideea de a trimite 2700 de MANPADS Strela cu identificare termică de fabricație sovietică în Ucraina, din stocurile care au aparținut cândva armatei din Germania de Est. Nu este însă clar dacă armele în discuție sunt 9K32 Strela-2s sau 9K34 Strela-3s, care mai sunt cunoscute de NATO drept SA-7s și SA-14s.
Acestea sunt MANPADS de prima și a doua generație care au intrat în uz în anii 1960 și 1970, existând rapoarte cum că acestea nu ar fi nici măcar funcționale. Matt Schroeder, cercetător senior la Small Arms Survey, o organizație independentă care investighează aprovizionarea și folosirea armelor mici și mijlocii în cadrul conflictelor internaționale.
Dincolo de funcționabilitatea sau capabilitățile limitate ale acestor arme, prin comparație cu noile modele de Stinger sau Piourn, acestea au capacitatea de a oferi ucrainenilor o șansă la luptă. Mai mult decât atât, armata ucraineană are propriul stoc de Strela și Igla, care au fost folosite deja cu succes.
Javelin-ul de fabricația americană este destul de cunoscut. Aceste rachete avansate anti-tanc sunt arme extrem de potente cu un sistem de control al tragerii complex care-i permite operarea optimă indiferent de momentul zilei.
Există unele rapoarte care indică o rată de succes de 90% atunci când ucraineni se folosesc de asemenea arme.
Sistemul de arme, pe care Ucraina a început să-l achiziționeze de mai mulți ani are mai multe moduri de operare, devenind astfel foarte adaptabil la multe forme de luptă. Există varianta în care aceste rachete să poată fi folosite de la nivelul umărului atunci când se dorește lovirea unei ținte la mai puțin de 4 kilometri.
NLAW mai este cunoscut ca Main Battle Tank and Light anti-tank Weapon sau MBT LAW. Aceasta este ceva mai simplu de operat comparativ cu Javelin, neavând nevoie de o unitate de țintire detașabilă.
Sistemul a fost dezvoltat inițial ca o cooperare între contractorii suedezi și cei britanici. Guvernul britanic a trimis aproximativ 2000 de astfel de arme în Ucraina înainte de izbucnirea conflictului.
Spre deosebire de Javelin care necesita încărcare, NLAW este un sistem cu un singur foc și izolare. Sistemul este unul mult mai simplu și ușor de manevrat.
Conceput de suedezi, arma de 84 de milimetri nu are recul, iar variante ale acesteia au fost folosite încă din anii 1940. În timp, sistemul a fost îmbunătățit, în special în ceea ce privește greutatea și sistemul de ochire.
Unul dintre cele mai importante aspecte ale lui Carl Gustav, prin comparație cu multe dintre armele prezente în această listă este reprezentat de faptul că arma este un sistem complet reutilizabil care poate lansa o varietate mare de muniție, inclusiv proiectile explozive anti-tanc.
S-a raportat că cele 5000 de arme anti-tanc pe care Suedia le trimite în Ucraina sunt cel mai probabil AT4. Armele de fabricație suedeză, pe care SUA le-a adoptat pentru prima dată în 1987, sunt în mare măsură un derivat al lui Carl Gustav.
Sistemul standard de ochire este rudimentar, având o arie de eficiență de aproximativ 300 de metri. Lansatorul poate fi echipat cu un adaptor care să permită montarea unui sistem de ochire mult mai performant, cu vedere de noapte.
PzF 3 este catalogat ca fiind un lansator de rachete cu lansare unică. Chiar dacă poate fi încărcat precum un Carl Gustav este de obicei emis cu un singur foc ghidat – fie anti-tanc, fie anti-structură.
Mai multe îmbunătățiri au fost aduse sistemului din 1987, fiecare dintre acestea căutând să combată mai eficient sistemul de armură reactivă explozivă – ERA. Aceste arme ar putea fi utile împotriva tancurilor rusești din Ucraina care se folosesc de sistemul ERA.
M141 BDM care mai este cunoscut și ca Shoulder-Launched Multipurpose Assault Weapon-DisposableSMAW-D este o armă relativ obscură ce a fost folosită în cea mai mare parte de americani și trimisă anul acesta și ucrainenilor.
În ciuda numelui obtuz, aceasta este o armă ce poate fi folosită împotriva vehiculelor cu blindaj ușor, a buncărelor și asupra altor ținte.
Prima versiune a M72 LAW, model cu un singur foc, a fost dezvoltată în Statele Unite la finalul anilor 1950 și începutul anilor 1960. Înainte de încheierea Războiului Rece s-a dovedit că această armă avea o eficiență limitată contra tancurilor contemporane, fiind treptat retrasă din uz.
Cu toate acestea, familia M72 a cunoscut unele îmbunătățiri în ultimele două decenii prin introducerea unor variante ceva mai moderne cu rachete mai bune.
Printre îmbunătățiri amintim capabilități crescute împotriva vehiculelor simple și a celor cu blindaj ușor. Există și versiuni care pot să fie folosite din interiorul unui adăpost. Sistemul de lansare este mai performant, la fel și sistemul de ochire.
Există unele zvonuri conform cărora transporturile de susținere ale Finlandei ar putea conține APILAS. Aceasta este o armă cu un singur foc care este funcțională doar cu o rachetă pre-încărcată anti-tanc de 112 milimetri.
Arma este destul de dificil de folosit, în sensul în care afectează operatorul, atât ca recul, cât și ca șoc. Este destul de zgomotoasă atunci când este lansat proiectilul. În trecut, trupele franceze caracterizau această armă drept una „traumatizantă” interzicând personalului, pe timp de pace să tragă mai mult de trei focuri în întreaga carieră.
Spania a trimis un total de 1370 de lansatoare anti-rachetă în Ucraina. Printre acestea se numără și exemplare de Alcotan-100. Întrodus în 1998, acesta este un alt lansator de rachete cu foc unic. Există mai multe versiuni ale acestei arme, încărcate cu rachete explozive variate.
În ciuda faptului că reprezintă un sistem de unică folosință, aceste arme sunt dotate cu sisteme de ochire computerizate, cu viziune de zi și de noapte și care pot fi folosite și pentru misiuni de supraveghere sau recunoaștere.
Ajutorul trimis de spanioli ar putea include și C90, armă care a intrat în uz în 1990. Acesta este un lansator de grenade cu foc unic ce vine cu posibilitatea lansării de proiectile explozive anti-tanc sau rachete incendiare.
12 zile de război în Ucraina. Tot ce știm până acum
Cea mai mare centrală nucleară din Ucraina funcționează la ordinul Rusiei
Escaladarea conflictului din Ucraina şi sancţiunile asupra Rusiei pot avea efecte „devastatoare”
Cât au pierdut din avere miliardarii ruși de la începerea războiului în Ucraina?