Natalia Balasynovych, primarul din Vasilkov a crezut inițial că zgomotele din joia invaziei nu sunt nimic altceva decât focuri de artificii. A realizat însă mai târziu că era vorba despre invadarea Ucrainei de către Rusia, pe măsură ce rachetele cădeau asupra orașului.
Vasilkov este un oraș liniștit de 36.000 de locuitori, la aproximativ 32 de kilometri de Kiev. Dar are un aerodrom militar care este găzduiește unul dintre cele patru centre ucrainene de control al apărării aeriene.
Acest lucru înseamnă că a constituit un de interes pentru ruși, care voiau controlul asupra acestei zone, pentru ca trupele să poată fi dislocate acolo. De aici voiau să lanseze o înaintare dinspre sud în direcția capitalei.
Balasynovych era la curent cu toate speculațiile care se vehiculau cu privire la o posibilă invazie din partea Federației Ruse, indică The Guardian. În calitatea acesteia de primar, ea a trecut în revistă unele scenarii de acțiune și răspuns la o astfel de posibilitate. Dar, „în sufletul său” nu-și imagina niciodată că un astfel de scenariu este posibil.
„Vreme de zece minute am simțit panică, în timp ce alergam prin casă, fără a avea nici cea mai mică idee despre ce ar trebui să fac. Apoi m-am adunat și am trecut la treabă”, a spus aceasta în cadrul unui interviu ținut în incinta unei clădiri fortificate din oraș și păzită de voluntari înarmați. În tot acest timp, membrii administrației locale făceau tot ce era posibil pentru a menține orașul funcțional.
În vârstă de 37 de ani, Balasynovych a fost în politică încă de la 20 de ani ca activistă pentru drepturile femeilor și victimele violențelor domestice. Acum însă, se vede în postura de a coordona răspunsul orașului la asediul rusesc.
Au existat unele surprize cu privire la cine a ajuns să fie cel mai rezilient din cadrul echipei de administratori locali care acum s-au văzut puși în postura de a organiza apărarea și reacția militară.
„Secretara mea are doar 19 ani și este aici aproape 24 de ore pe zi. Nu se teme de bombe, aproape că nu cunoaște ce este aceea frică. Nu m-aș fi așteptat la așa ceva din partea ei”, comentează Balasynovych. Consilierul economic al acesteia, Andriy Melnyk a devenit comandantul „forțelor de apărare teritorială” ale orașului.
Au fost distribuite arme pentru oricine era dispus să contribuie la eforturile de apărare. Balasynovych recunoaște faptul că acest aspect poate contribui la violențele domestice din viitor, dar pentru moment „victoria este mult mai importantă”.
În cea de-a treia noapte a asaltului, Vasilkov a fost lovit din nou de rachete. De această dată ținta a fost un depozit de combustibil care a explodat, cauzând reverberații ale exploziei în întreg orașul.
A mai fost lovit un colegiu tehnic din centrul orașului, lăsând în urmă un crater imens și împrăștiind resturi peste tot în jur. În acel moment Balasynovych alături de alte 70 de persoane se ascundeau într-un beci. Pereții au început să tremure provocând teamă în rândurile celor care se ascundeau.
„Am sunat pe video un preot de la mânăstirea locală și împreună ne-am rugat. Credeam că acelea sunt ultimele clipe ale vieții mele”, a mai spus aceasta.
În mijlocul confuziei generalizate și a campaniilor de dezinformare era dificil de stabilit cu exactitate care era situația din Ucraina. Autoritățile ucrainene afirmau că două avioane de transport Ilyushin din care rușii încercau să să lanseze trupe și provizii în zona Vasilkov au fost doborâte.
„Până acum nu au existat dovezi cu privire la un asalt aerian asupra Vasilkov, cu toate că forțele rusești ar fi putut trimite un detașament de infanterie dinspre nord”, comentează Michael Kofman, analist militar care a urmărit cu atenție situația de la fața locului.
De asemenea, au fost dificil de verificat informațiile prin care Balasynovych susține prezența unei rețele complexe de agenți ruși care trăiesc în orașele și satele din zonă, care ar fi petrecut luni de zile amestecându-se în rândurile populației locale.
Atunci când acesteia i-au fost cerute mai multe dovezi care să susțină aceste informații, aceasta a invocat caracterul clasificat al datelor.
Nu există nici o urmă de îndoială cu privire la atacul cu rachete asupra orașului. Imagini cu urmările bombardamentelor au ajutat la coagularea în continuare a unor sentimente naționaliste ucrainene.
„Fiecare a doua persoană de aici are legături de familie cu Rusia”, comentează Balasynovych. Bărbați din întreaga Uniune Sovietică au venit în Vasilkov pentru a studia la Academia Aviatică, printre care și bunicul actualului primar, care a crescut în Rusia, a cunoscut o localnică în cadrul unei recepții militare cu care s-a căsătorit, pentru ca mai apoi să se mute definitiv în Vasilkov.
Chiar și acum, o parte din familia acesteia locuiește în Belarus, iar verișorul acesteia este parașutist în armata din Belarus. Dată fiind contribuția Belarusului la invazia rusă, Balasynovych se poate vedea acum nevoită să conștientizeze posibilitatea în care va trebui să lupte împotriva propriului ei verișor.
În timp ce vorbea despre aceste scenarii fataliste a primit un telefon. Un grup de sabotaj din Rusia fusese capturat la un punct de verificare din afara orașului. Unii membrii fuseseră împușcați, dar alții supraviețuiseră.
„Voiam să-i privesc în față și să discut cu ei”, a spus aceasta. În drum spre rușii capturați, ea a trecut pe lângă un punct de verificare unde un bărbat oferea lecții despre prepararea cocktailurilor incendiare, simbolul rezistenței ucrainene.
Volodimir Kravets, un veteran în vârstă de 83 de ani diviziei sovietice de rachete se afla la punctul de verificare cerând astfel de cocktailuri pentru a le arunca din casă. Acesta locuia chiar peste drum.
Efectuase serviciul militar în 1959 și obișnuia să iubească țara, dar acum este dezgustat de Rusia creată de Putin și voia să lupte cu armata invadatoare. „Am încercat să cumpăr o armă, dar mi-au spus că sunt prea bătrân. Voiam să am una, măcar pentru a arunca în nenorociții aceia”, spunea acesta.
În cele din urmă, garda națională a sigilat punctul de control, iar povestea despre grupul sabotor s-a dovedit a fi o altă afirmația care nu a putut fi verificată.
Balasynovych a precizat că este esențial ca Ucraina să nu capituleze și speră ca negocierile cu Rusia să ducă la un fel de compromis. Astfel s-ar putea evita traumele pe care un război de lungă durată le-ar presupune.
„Oamenii obișnuiau să se gândească la mașini sau telefoane noi, dar nimeni nu se gândea la pace. Acum, aceasta este un vis. Atunci când bătrânii obișnuiau să-și ureze unui altuia pace, nu aveam nici cea mai mică idee la ce se refereau. Acum însă înțelegem perfect”.
A șasea zi de război în Ucraina. Tot ce știm până acum
Războiul din Ucraina, pariul pe care Vladimir Putin l-a pierdut
De ce îi este atât de greu lui Vladimir Putin să accepte suveranitatea Ucrainei?
Un război rapid şi crearea unui „stat tampon”, obiectivul lui Vladimir Putin în Ucraina