Drona Mojave, din gama Predator, construită pentru a naviga pe terenuri accidentate

La începutul lui decembrie 2021, General Atomics a anunțat că cea mai recentă dronă din familia Predator se va numi Mojave. Parte dintr-o descendență care include Reaper și Grey Eagle, drona Mojave este prezentată ca un arsenal zburător creat pentru medii mai aspre și mai accidentate decât predecesorii săi.

Ceea ce diferențiază drona Mojave de celelalte, în mod specific, este faptul că e proiectată ca un avion cu decolare și aterizare scurte, extinzând tipurile de teren pe care poate opera, scrie Popular Science.

• SpaceX va lansa pentru a șaptea oară racheta Starship
• Ucrainenii nu au „puterea” de a recupera zonele ocupate de Rusia, a recunoscut Zelenski

„Oferim forței terestre un UAS [sistem aerian fără pilot] de lungă durată, înarmat, care poate reîncărca rapid armele în locuri austere, situate în apropierea zonelor de conflict”, a declarat Linden Blue, directorul general al sistemelor aeronautice General Atomics, într-un comunicat.

Mojave vine la 14 ani după ce Reaper a intrat în serviciu și la 27 de ani după ce Predator a zburat pentru prima dată în 1994. (Grey Eagle, folosit de Armată, a intrat în folosință în 2009 și funcționează ca un Predator mai bine înarmat, care funcționează bine alături de alte vehicule ale armatei).

Drona Mojave nu este un aparat nou

Aceste drone, ca familie, nu sunt aparate noi, dar a trecut mult timp de când o nouă iterație a designului a intrat în folosința armatei.

Predator și-a început viața ca vehicul de recunoaștere neînarmat înainte de a-i fi adăugată capacitatea de a folosi arme; dar apoi a apărut Reaper, construit special pentru a opera de pe piste lungi, ducând o încărcătură completă de rachete, ceea ce a definit cu adevărat utilizarea dronelor în lungul Război împotriva terorismului.

„UAV-ul vânător-ucigaș al Forțelor Aeriene zboară acum în Afganistan”, este modul în care Forțele Aeriene au anunțat utilizarea Reaper în acea țară, în mai 2007. La acea vreme și ani de zile după aceea, Forțele Aeriene ale SUA operau din baze din Afganistan și Irak, cu kilometri întregi de pistă.

Acest rol de vânător-ucigaș este esențial pentru dronele moderne și este arătat într-o solicitare de informații făcută de Forțele Aeriene în aprilie 2021. În această solicitare, Forțele Aeriene au căutat noi senzori pentru Reaper și pentru viitoarele drone.

„Setul de misiune Hunter-Killer oferă o capacitate unică de combinare a atributelor ISR și Strike într-o singură platformă, care îndeplinește cea mai mare cerere a tuturor activelor Forțelor Aeriene prin vasta sa capacitate”, se arată în cerere.

„Ca o componentă critică a actualului sistem de arme MQ-9, capacitățile senzorului [electrooptic/infraroșu] sunt parte integrantă a misiunii combinate ISR și Strike”, mai precizează documentul.

Restul cererii se tratează în mare măsură specificul punerii unei noi camere pe o dronă. În această solicitare se ascunde dorința ca această nouă dronă să fie „fiabilă sau consumabilă, spre deosebire de Reaper, ca o alternativă la a fi rezistentă și reutilizabilă”.

Mojave va avea nevoie de piste de 10 ori mai scurte decât Reaper

De asemenea, așa cum se arată în anunțul de lansare pentru drona Mojave, aceasta va fi construită pentru un război mai dinamic decât a fost construită Reaper, unde bazele sunt menținute săptămâni mai degrabă decât ani, pe măsură ce linia frontului se schimbă.

O capacitate de decolare și aterizare scurtă (STOL) mărește numărul de aerodromuri din care poate zbura o dronă și este o caracteristică căutată atunci când drona trebuie neapărat să zboare, chiar dacă pistele tradiționale nu pot fi construite sau capturate la timp. O dronă STOL ar putea folosi chiar și drumuri accidentate și poieni.

Anvergura și lungimea lui Mojave sunt ambele mai scurte decât cele ale lui Reaper, deși capacitatea sa totală de încărcare utilă este redusă cu doar aproximativ 113 kilograme.

Echipată doar cu camere, drona Mojave poate decola de pe o pistă de 122 de metri și chiar și cu o încărcătură de 12 rachete Hellfire (75% din capacitatea sa totală), încă poate decola pe doar 305 metri.

Reaper necesită cel puțin un kilometru de pistă, cu o marjă de eroare suplimentară de 305 metri pe fiecare parte a acesteia, limitând dronele la operarea de pe piste de aproape 1,6 kilometri.

Rezistența pentru drona Mojave este listată la peste 25 de ore, ceea ce se apropie de cele 27 de ore de anduranță maximă a dronei Reaper, deși nu este foarte clar cât de mult se scurtează rezistența lui Mojave atunci când îi este folosită întreaga sarcină utilă.

Drona Mojave va putea fi transportată în interiorul unui avion de marfă

Un caz de utilizare, sugerat în termeni tehnici în broșura pentru Mojave, este transportul în interiorul unui avion de marfă C-130 către apropierea locului unde va fi folosită. Cu patru persoane care asamblează, înarmează și operează drona, aceasta poate fi lansată la 90 de minute după ce a fost descărcată dintr-un C-130 și apoi ar putea zbura și lupta timp de 8 ore fără arme sau 3 ore cu 12 rachete Hellfire la bord.

Dezvoltarea lui Mojave este abia la început. Ceea ce este clar din designul său este că viitoarele războaie cu drone vor fi purtate de pe aerodromuri mai accidentate și ar putea avea nevoie de flexibilitatea unui avion mai mic, care poate fi un vehicul de recunoaștere util, o gardă aflată în zbor lung sau un avion de atac de scurtă durată.

Dar cel mai important aspect este că dronele Mojave sunt concepute pentru a lupta alături de Reaper, folosind mulți dintre aceiași senzori și arme. Acestea nu sunt un înlocuitor pentru Reaper – este o armă complementară, construită pentru a vâna și a ucide la comanda operatorilor umani.

Vă recomandăm să citiți și:

SUA acuză că infrastructura esențială a fost atacată de hackeri susţinuţi de Iran

Jair Bolsonaro, preşedintele Braziliei, denunţat la Curtea Penală Internaţională pentru crime împotriva umanității

Dronele Aquiline ale CIA, asemănătoare unor păsări, ar putea fi și acum în una dintre clădirile de la Zona 51

China construiește o rețea extinsă de silozuri de rachete balistice intercontinentale