De la cipuri la vapoare, penuriile alimentează inflația

Creșterea prețurilor la energie, lipsa de personal, lipsa navelor – presiunile asupra prețurilor la nivel mondial ar putea să se intensifice mai repede decât se anticipa, contrazicând ideea că inflația se va dovedi tranzitorie.

Bancherii centrali, deși susțin cu tărie că inflația se va diminua, încep să admită că aceasta ar putea rămâne mai mult timp la un nivel ridicat, pentru că o serie de probleme determină creșterea prețurilor bunurilor și serviciilor, dar și previziunile privind evoluția inflației.

Concluziile lor vor determina, în cele din urmă, cât de repede vor reduce factorii de decizie politică stimulii monetari de mii de miliarde de dolari meniți să atenueze criza COVID-19.

Iată cinci elemente-cheie în dezbaterea privind inflația:

Gazflația – gazele naturale

Prețurile europene și americane ale gazelor naturale au urcat cu peste 350% și, respectiv, cu peste 120% în acest an. Petrolul a crescut cu aproximativ 50%, iar Goldman Sachs se așteaptă ca petrolul Brent să ajungă la 90 de dolari pe baril până la sfârșitul anului 2021, de la aproximativ 80 de dolari în prezent, potrivit Mediafax.

Gazele și electricitatea reprezintă 4,8% din coșul armonizat al inflației din zona euro (IAPC) utilizat de Banca Centrală Europeană. Rabobank consideră că majorarea prețurilor este un „șoc” separat care ar putea adăuga 0,15 puncte procentuale (ppts) la prognoza sa de 2,2% privind inflația în zona euro pentru 2021 și încă 0,25 ppts la proiecția de 1,8% pentru 2022.

Mulți economiști consideră că prețurile mai mari ale gazelor se vor menține, din cauza încetinirii producției din SUA, a creșterii costurilor permiselor de emisii de carbon pentru poluatori și a restricțiilor privind utilizarea combustibililor poluatori.

În China, întreruperile de curent au redus producția de bunuri, de la ciment la aluminiu.

Aceste întreruperi reprezintă un risc pentru utilizatorii finali, cum ar fi cei din lanțurile de aprovizionare cu automobile, a declarat Morgan Stanley, menționând „inflația care stimulează costurile și înăsprirea ofertei în amonte, care ar putea afecta producția și profiturile din aval”.

Cipflația – cipurile

Semiconductorii, sau cipurile, așa cum sunt cunoscute, sunt mici, dar au un impact supradimensionat asupra fabricilor. Numai la General Motors se estimează că lipsa cipurilor va reduce livrările de vehicule din trimestrul al treilea cu 200.000 de unități, în timp ce scăderea producției a făcut ca prețurile mașinilor de ocazie să crească vertiginos.

Prețurile cipurilor au crescut, iar gigantul taiwanez al semiconductorilor TSMC se gândește la noi majorări de până la 20%. Acest lucru se va răsfrânge asupra tuturor produselor, de la electronice la mașini și telefoane și mașini de spălat. Însă producătorii de cipuri se confruntă ei înșiși cu costuri mai mari ale inputurilor, de la mărfuri la energie.

„Pare probabil ca aceste penurii de semiconductori să persiste și anul viitor”, a declarat Jack Allen-Reynolds, economist senior european la Capital Economics.

Sau chiar mai mult. Directorul general al Intel preconizează că cipurile vor reprezenta o cincime din costul unei mașini până în 2030, de la 4% în 2019, pe măsură ce vehiculele vor deveni autonome sau electrice.

Foodflația – alimentele

Prețurile mondiale ale alimentelor au crescut cu 30% în august, de la an la an, arată un indice compilat de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură – un semn al extinderii presiunilor asupra prețurilor.

În timp ce prețurile mai mari ale materiilor prime agricole se află în spatele acestui salt, analiștii JPMorgan atribuie inflația prețurilor la alimente și presiunilor legate de pandemie, cum ar fi întreruperile logistice și costurile de transport.

Pe piețele emergente, unde alimentele reprezintă o mare parte din coșurile de inflație, există presiuni pentru înăsprirea politicii monetare. Este o problemă mai puțin gravă în cazul națiunilor dezvoltate, dar creșterile de prețuri par inevitabile pentru articole precum băuturile răcoritoare și gustările.

Greenflația – trecerea spre „verde”

Normele stricte de ghidare a tranziției către un viitor mai ecologic sunt acuzate de alimentarea „inflației verzi”, de exemplu prin închiderea sau oprirea fabricilor, vehiculelor, navelor și minelor poluante, reducând astfel oferta de bunuri și servicii.

Prețurile pentru certificatele europene de emisii de carbon s-au dublat în acest an, ajungând la 65 de euro pe tonă. Un preț de 100 de euro ar duce la o creștere de 12% a prețurilor europene cu amănuntul la energie electrică, ceea ce ar adăuga 35 de puncte de bază la inflația globală din zona euro, a estimat Morgan Stanley în iunie.

Există și alte exemple. Scăderea comenzilor de nave din cauza viitoarelor modificări ale regulilor privind combustibilii ar putea majora tarifele de transport maritim, care au crescut deja cu 280% în acest an.

NatWest atribuie, cel puțin parțial, creșterile de prețuri ale materiilor prime trecerii la tehnologii mai ecologice, care cresc costurile de minerit și de producție.

Wageflația – creșterile salariale

Pe măsură ce prețurile cresc, la fel se întâmplă și cu așteptările privind inflația viitoare în rândul consumatorilor, care, în consecință, cer creșteri salariale.

Imaginea creșterii salariilor este mixtă. Câștigurile medii orare din SUA au crescut cu 0,6% în august, iar așteptările privind inflația pe cinci ani în SUA se situează în jurul valorii de 3%, arată sondajele.

În unele sectoare din Marea Britanie, câștigurile au crescut cu până la 30% în acest an. Costurile cu forța de muncă din zona euro au scăzut în al doilea trimestru, dar inflația, precum și așteptările privind inflația sunt în creștere.