O nouă cercetare constată că persoanele cu puncte de vedere politice total opuse, care favorizează autoritarismul fie că sunt în extrema stângă sau în cea dreaptă, au comportamente și caracteristici psihologice similare.
O primă analiză cuprinzătoare asupra autoritarismului de stânga, realizată de psihologii de la Universitatea Emory, a fost publicată de Journal of Personality and Social Psychology și preluată de Phys.or.
„Am luat multele cercetări despre autoritarismul de dreapta și am folosit idei din aceastea pentru a dezvolta un cadru concepțional și măsuri pentru a testa autoritarismul în politica de stânga. Am constatat că atât caracteristicile psihologice și comportamentele reale ale autoritaritariștilor de stânga sunt extrem de asemănătoare cu cele ale autoritaritariștilor de dreapta”, spune Thomas Costello, student la psihologie și primul autor al studiului.
Extremiștii de dreapta tind să sprijine agresiv ierarhia stabilită, în timp ce cei de stânga tind să se opună agresiv. Cercetătorii concluzionează că sunt ca niște imagini în oglindă, care împărtășesc un nucleu psihologic comun.
„Autoritariștii sunt supuși față de oamenii pe care îi percep ca figuri de autoritate, sunt dominanți și agresivi față de oamenii cu care nu sunt de acord și sunt atenți să respecte ceea ce consideră norme pentru grupurile lor ”, mai precizează Thomas Costello, care mai adaugă că, în esență, autoritarismul este probabil despre putere.
„Este o greșeală să ne gândim la autoritarism ca la un concept de dreapta, așa cum au făcut unii cercetători în trecut. Din punct de vedere psihologic, ești autoritar și un ideolog doar pentru că aceste trasături servesc structurii de putere pe care o sprijini”, mai spune Costello.
O altă constatare cheie este că autoritarismul indică implicarea personală în violențele de pe scena politică. În timp ce autoritarismul de stânga prevede violența politică împotriva sistemului de la putere, autoritarismul de dreapta prevede violența politică în sprijinul sistemului de la putere.
Repondenții la un chestionar online, care au obținut cel mai mare punctaj, pe o scară de la unu la șapte, pentru autoritarism, au fost de două până la trei ori mai predispuși să declare că au fost implicați în violență politică în ultimii cinci ani.
Vestea bună este că atât autoritarismul extrem, cât și tendința spre violența politică par relativ rare, adaugă Costello. Dintr-un eșantion de 1.000 de repondenți, extras din instrumentul de cercetare online Prolific și corelat cu datele demografice ale populației SUA pe vârstă, rasă și sex, doar 12 au raportat că au fost implicați în violență politică și toți au obținut un scor ridicat pentru autoritarismul de care au dat dovadă.
În timp ce numărul persoanelor care au recunoscut că au săvârșit un act de violență a fost mic, aproape o treime dintre repondenți a răspuns că ar fi de acord ca un om politic care nu le împărtășește ideile să fie asasinat.
Studiul psihologic legat de autoritarism datează din anii 1930, pe măsură ce oamenii de știință socială au încercat să înțeleagă procesele psihologice care au determinat unele persoane să susțină ascensiunea fascismului în Europa.
Subiectul l-a intrigat pe Costello, care își dorește o carieră în psihologia politică. A ales Universitatea Emory pentru a lucra cu psihologul Emory Scott Lilienfeld, un lider în cercetarea psihologiei, politicii și polarizării societății, care a decedat anul trecut. Lilienfeld este autorul principal al lucrării actuale.
„Când am început să cercetez tema autoritarismului, mi s-a părut curios faptul că cercetătorii în psihologie au privit conceptul doar din perspectiva extremei drepte. Acest lucru face dificilă înțelegerea psihologiei autoritarismului și a condițiilor care pot duce la răspândirea sa într-o societate”, mai afirmă Costello.
Pentru lucrarea actuală, cercetătorii au dezvoltat un cadru conceptual pentru autoritarismul de stânga, au creat măsuri pentru acesta și apoi le-au perfecționat
Față de asemănările izbitoare dintre cele două extreme politice, cercetarea a evidențiat și o diferență cheie între cele două. Autoritariștii de stânga aveau mai multe șanse să perceapă lumea ca pe un loc periculos și să experimenteze emoții intense și un sentiment de incontrolabilitate ca răspuns la stres. Autoritariștii de dreapta erau mai rigizi din punct de vedere cognitiv, mai puțin deschiși la experiențe noi și mai puțin susceptibili să creadă în știință.
Citește și:
Benito Mussolini, primul dictator fascist al Europei din secolul XX
Cum a depins încoronarea Regelui Juan Carlos al Spaniei de Nicolae Ceauşescu, preşedintele R.S.R.