Țările asiatice acumulează sisteme balistice puternice, fiind prinse la mijloc între China și SUA

Asia alunecă spre o periculoasă cursă a înarmării în condiţiile în care ţări care în trecut erau neutre au acumulat sisteme avansate de rachete cu raze lungi de acţiune, urmând direcţiile trasate de China şi de Statele Unite, afirmă analişti citaţi de agenţia Reuters.

China produce masiv sisteme multirol DF-26, cu raza de acţiune de până la 4.000 de kilometri, în timp ce Statele Unite dezvoltă noi tipuri de armament, pentru a contracara activităţile Chinei în zona Pacificului.

• SpaceX va lansa pentru a șaptea oară racheta Starship
• Ucrainenii nu au „puterea” de a recupera zonele ocupate de Rusia, a recunoscut Zelenski

Alte ţări din regiune achiziţionează armament sau dezvoltă propriile rachete, pe fondul preocupărilor generate de China şi de dorinţa reducerii dependenţei de Statele Unite. Până la sfârşitul deceniului, ţările din Asia vor fi dotate cu rachete convenţionale având raze mai lungi de acţiune, viteze mai mari, capacităţi mai mari de distrugere şi care vor fi mai sofisticate decât în trecut, o situaţie care va genera modificări puternice şi periculoase, afirmă analişti şi diplomaţi.

„Peisajul rachetelor se modifică în Asia, iar modificările se produc rapid”, afirmă David Santoro, preşedintele Institutului Forumul Pacific.

Armamentul balistic, tot mai accesibil şi mai precis

Armamentul balistic este tot mai accesibil şi mai precis, iar, în contextul în care unele ţări cumpără sisteme militare, vecinii nu vor să rămână în urmă. Rachetele conferă avantaje strategice, precum capabilităţi de disuasiune; în plus, contribuie la consolidarea relaţiilor cu aliaţii militari şi pot fi un produs de export.

Însă implicaţiile pe termen lung sunt incerte, existând şanse reduse ca noile arme să faciliteze echilibrarea tensiunilor şi să contribuie la menţinerea păcii, subliniază David Santoro. „Este mai probabil ca proliferarea rachetelor să alimenteze suspiciunile, să declanşeze curse ale înarmării, să amplifice tensiunile şi, în final, să provoace crize sau chiar războaie”, subliniază analistul, potrivit Mediafax.

Conform unui clasament prezentat de agenţia Reuters, cele mai puternice rachete din zona Asia-Pacific sunt deţinute de China (sistemul DF-26, cu raza de 4.000 de kilometri), SUA (rachete hipersonice cu raza de cel puţin 2.775 de km), Taiwan (rachetele Yun Feng, cu raza de 2.000 de km), Coreea de Nord (rachetele Pukguksong-3, cu raza de 1.900 de km), Australia (rachete sol-sol şi navă-sol, cu raza de 1.500 de km), Japonia (rachete Tip-12, cu raza de 1.000 de km) şi Coreea de Sud (rachetele Hyunmoo-4, cu raza de 800 de km).

Unii dintre aliaţii SUA dezvoltă propriile arsenale balistice

Potrivit unor documente ale Comandamentului SUA din zona Indo-Pacifică (INDOPACOM), Washingtonul intenţionează să instaleze rachete cu rază lungă de acţiune „extrem de precise” de-a lungul „Primului lanţ de insule”, o zonă strategică ce include Japonia, Taiwan şi alte insule din Pacific situate în apropierea coastelor estice ale Chinei şi Rusiei.

Unii dintre aliaţii Statelor Unite dezvoltă propriile arsenale balistice. Australia a anunţat recent că va aloca echivalentul a 100 de miliarde de dolari americani în următorii 20 de ani pentru a dezvolta sisteme balistice avansate.

„Criza COVID-19 şi acţiunile Chinei au demonstrat că dependenţa de reţelele globale de aprovizionare, acest lucru include rachetele avansate, în vremuri de criză sau în perioade de război este o greşeală, astfel că este o decizie strategică crearea capacităţilor de producţie în Australia”, afirmă Michael Shoebridge, analist la Institutul Australian de Politici Strategice (ASPI).

Taiwanul, care până acum achiziţiona armament pentru a se apăra de o eventuală invazie a Chinei, pare să fi început să dezvolte sisteme balistice avansate, adoptând aparent o abordare mai ofensivă.

„Atunci când aliaţii SUA acumulează capacităţi suplimentare de atacuri la distanţe mari, cresc şi şansele utilizării acestor sisteme în conflicte regionale”, atrage atenţia Zhao Tong, un expert în securitate strategică de la Beijing.