Soluția pentru a proteja siturile culturale ale lumii? Transformarea acestora
Experții explică faptul că soluțiile actuale, protejare și restaurare, nu pot fi folosite pentru multă vreme.
Pe tot globul, nenumărate situri culturale se confruntă cu inundații, eroziune și inundații legate de creșterea nivelului mării. Printre acestea se numără Veneția, Statuia Libertății și multe alte situri care se află pe listele de patrimoniu.
Experții în conservarea din întreaga lume sunt de acord că este imposibil să protejăm toate aceste locuri pentru totdeauna. Multe ar necesita o restaurare constantă, iar altele trebuie protejate în mod constant, vorbim aici de ziduri și diguri împotriva inundațiilor, dar aceste măsuri ar putea să nu fie eficiente mult timp, notează Science Alert.
Unele situri ar putea fi protejate în moduri care le modifică vizibil, de exemplu, ridicând sau mutând clădirile sau permițându-le să fie deteriorate sau mutate din amplasamentele actuale .Astfel de pași depășesc restaurarea, care poate intra în conflict cu mandatele de conservare a locurilor și structurilor în perpetuitate, după cum explică dr. Erin Seekamp, Universitatea din Carolina de Nord, SUA.
Un exemplu practic
Un test al acestei abordări a avut loc în 1999, când erodarea neîncetată a țărmului din Carolina de Nord a forțat Serviciul Parcului Național să mute Farul Cape Hatteras și clădirile adiacente la aproximativ un kilometru spre interiorul continentului.
Relocarea acestor structuri de la mijlocul secolului al XIX-lea a costat 11,8 milioane de dolari și a stârnit dezbateri cu privire la modul în care ar putea fi protejate clădirile istorice aflate în pericol. În 2015, managerii de la Cape Lookout National Seashore din Carolina de Nord și-au dat seama că clădirile din Portsmouth Village și satul Cape Lookout, două cartiere istorice maritime de pe insulele barieră, au fost puse în pericol de inundațiile legate de furtuni și de creșterea mării.
Satul Portsmouth, care datează din 1753, a servit ca oraș portuar înfloritor în timpul așezării coloniale, în timp ce satul Cape Lookout a oferit sprijin navigațional prin construirea unui far în 1812 care a fost înlocuit în 1859. Aceste clădiri sunt listate în Registrul național al locurilor istorice al SUA, care impune managerilor să le păstreze în perpetuitate. Dar oficialii nu erau siguri cu privire la ce clădiri istorice să salveze mai întâi.
De asemenea, au trebuit să identifice o strategie, cum ar fi mutarea sau chiar îndepărtarea clădirilor, care să maximizeze semnificația istorică în peisajul parcului.
O abordare pragmatică
Dr. Seekamp explică: „Am dezvoltat un proces pentru a cuantifica semnificația relativă a clădirilor istorice pentru a le ajuta. Echipa noastră a creat apoi un instrument de planificare pentru a-i ajuta pe managerii Serviciului Parcului Național să ia decizii rentabile”.
„Modelul nostru compilează date despre semnificația și vulnerabilitatea fiecărei clădiri. Evaluează costurile de adaptare, cum ar fi ridicarea sau relocarea clădirilor, având în vedere finanțarea disponibilă și prezintă posibile strategii pe o perioadă de 30 de ani”, explică aceasta.
Schimbările climatice amenință multe situri din patrimoniul mondial, vorbim aici de structuri individuale sau chiar de orașe și sate întregi, Veneția sau satul Chan Chan din Peru. Recomandările actuale se concentrează pe restaurare sau apărare și se opun schimbării fizice. De fapt, singurul proces care există este adăugarea site-urilor care suferă modificări fizice pe Lista siturilor patrimoniului mondial în pericol.
Necesitatea unor măsuri mai clare
„Cercetările mele solicită o abordare mai proactivă, inclusiv eforturi preventive de prevenire a daunelor. Văd necesitatea unei noi categorii: Siturile patrimoniului mondial în transformare climatică, după cum explică dr. Seekam.
Această abordare se bazează pe conceptul ecologic de reziliență, care este în esență capacitatea de a supraviețui prin schimbare și adaptare. Ar permite managerilor să repare, să adapteze sau chiar să transforme siturile vulnerabile.
Această nouă clasificare ar plasa comunitățile în centrul procesului de planificare și ar crea o bază de date care poate fi utilizată pentru a aproxima impactul și intervențiile climatice.
„Transformarea siturilor de patrimoniu poate fi controversată, dar timpul trece. Cercetarea, proiectarea și construirea apărărilor necesită timp. De exemplu, porțile instalate pentru a proteja Veneția sunt testate cu un deceniu mai târziu decât era planificat”, concluzionează aceasta.