Mişcarea femeilor, activismul şi declaraţiile îndrăzneţe au fost esenţiale pentru mişcarea feministă, iar moda şi vestimentaţia feminină joacă un rol important în spargerea limitelor.
Când sufragetele au declanşat primul val major al feminismului, pentru a atrage atenţia asupra cauzei lor, au ales ca strategie modelele tradiţionale feminine eduardiene. Cu toate acestea, a existat o excepţie notabilă. Se poate spune că Amelia Bloomer a fost pionera costumului de azi, fiind prima care a purtat o tunică largă peste pantaloni largi. De asemenea culorile erau atent alese, existând trei nuanţe simbolice: violet pentru loialitate şi demnitate, verde pentru speranţă şi alb pentru puritate.
În calitate de designer de pionierat, la începutul secolului al XX-lea, Coco Chanel a revoluţionat îmbrăcămintea pentru femei. Costumul ei tip fustă realizat din tweed şi croiala care crea o siluetă mult mai dreaptă decât în trecut, cerea lumii să ia femeile mai în serios decât înainte. Tot atunci ea a apărut şi în piese vestimentare realizate din ţesătura ei favorită din jersey şi în rochia neagră iconica.
De asemenea, în timp ce era în societatea Deauville, Chanel a purtat pentru prima dată pantaloni cu bluze dama, o alegere şocantă la acea vreme care a deschis calea femeilor.
În anii ‘20 femeile au mediatizat cu o îndrăzneală fără precedent noua eră a stilului băieţesc. In acelaşi timp, siluetele drepte ale lui Chanel au devenit ceva obişnuit. De departe, însă, cea mai dramatică schimbare a fost atunci când femeile au respins corsetele şi au adoptat coafurile simple – acesta a fost momentul în care s-au desprins de secole de idealuri exagerate de feminitate.
Vedetele de la Hollywood, precum Marlene Dietrich şi Katharine Hepburn, au început să evite să poarte costumele cu fusta, adoptând ţinutele bărbăteşti cu pantaloni.
Al doilea Război Mondial a eliminat modă demodată, Occidentul îndreptându-şi atenţia asupra femeilor pe măsură ce acestea intrau tot mai mult pe piaţa muncii. Adeptele fidele ale lui Rosie Riveter au adoptat un stil mai utilitar, genul uniforme cu botine dama rezistente, eşarfe de păr şi pantaloni scurţi. De asemenea, blugii şi-au câştigat şi ei locul în garderoba femeilor, denimul alăturându-se bumbacului şi fiind printre cele mai moderne ţesături ale deceniului.
Anii ‘40 au declanşat dezvoltarea modei americane. A fost momentul în care bărbaţii erau ocupaţi cu războiul şi consecinţele acestora şi în care femeile au preluat designul vestimentaţiei pentru ele. Folosind ţesături utilitare populare, Claire McCardell a inventat îmbrăcămintea sport americană, iar modelele practice ale lui Bonnie Cashin includeau cizmele, care nu erau încă încălţămintea obişnuită pentru femei.
După atât de multe progrese rapide pentru feminism, pe măsură ce soţii se întorceau la rolul lor tradiţional, perioada postbelică a fost momentul în care femeile erau încurajate să îşi înlocuiască ambiţiile profesionale cu cumpărăturile. Acesta a fost momentul în care feminitatea exagerată, iniţiată de look-ul nou al lui Dior, cunoaşte o renaştere, crinolinele devenind un element de bază purtat pe sub fuste.