Rusia folosește un sistem de rachete din vremea Războiului Rece pentru a apăra Crimeea

Sistemul de rachete anti-nave 3M44 Progress este în uz de mai bine de 50 de ani.

Un videoclip recent oferă o privire atentă asupra uneia dintre armele mai puțin cunoscute ale Rusiei, puternicul sistem antirachetă anti-navă de apărare de coastă Utes, aflat în acțiune. Arma specială este în dotarea bateriei care protejează intrările maritime către Sevastopol, din peninsula Crimeea, punct de importanță strategică, notează The Drive.

• Unul dintre marii producători de cărbune din lume renunță la extracție
• Vești proaste pentru 4.000 de angajați Ford! Gigantul auto pregătește concedieri în Europa

Nu este clar când au fost realizate înregistrările, dar acestea au fost făcute publice pe 14 octombrie 2020, de către TV Zvezda, canalul oficial de televiziune al Ministerului Apărării din Rusia. Descrierea videoclipului sugerează că exercițiul de tragere cu rachete a avut loc după manevrele la scară largă Kavkaz-2020, care au avut loc și parțial în Marea Neagră, la sfârșitul lunii septembrie.

Un exercițiu al armatei ruse

Raportul explică faptul că o rachetă anti-navă 3M44 Progress a fost lansată de la bateria Utes și apoi a fost interceptată cu succes de sistemele de apărare aeriană ale unei fregatei de la o distanță de peste zece kilometri. Două videoclipuri arată lansarea rachetei Progress din partea dreaptă a lansatorului cu două tuburi, care apoi dispare înapoi în buncărul său, protejat de uși metalice uriașe.

Arma anti-navă a fost doborâtă de o rachetă din sistemul de apărare antiaeriană Shtil al unei fregatei, în această formă cea mai recentă, clasificată de NATO ca SA-N-7C Gollum. O rachetă 9M317M, o versiune avansată a armei utilizate în sistemul de rachete sol-aer Buk de la sol, este lansată din sistemul de lansare verticală cu 24 de celule (VLS) al navei de război. Lansarea rachetelor este văzută din diferite perspective diferite, subliniind ejecția „lansării la rece” din VLS înainte ca motorul rachetei să pornească.

Pentru a asigura siguranța, zona maritimă din apele Sevastopolului care a găzduit exercițiul de tragere a fost închisă pentru traficul maritim, cu mai mult de zece nave de război și nave auxiliare din flota Mării Negre care patrulau în zonă pentru a ține la distanță potențialii intruși. În timp ce aceste exerciții prezintă unele dintre cele mai recente arme rusești, ele dezvăluie, de asemenea, importanța continuă a sistemului Utes și relația sa unică cu peninsula Crimeea.

„Stânca” care apără Crimeea

Povestea sistemului Utes, „stânca” în limba rusă, datează din 1954, și se crede a fi primul sistem de rachete anti-navă subteran din lume. Acesta a fost instalat în munții de lângă Balaklava, pentru a proteja zona maritimă sudice a Uniunii Sovietice.

Bazele secrete de la Balaklava avea numele de cod Obiectul 100 și consta din două zone de lansare identice și complexe subterane asociate situate la șase kilometri depărtare și înarmate cu rachete de croazieră Sopka de primă generație, cu o rază de acțiune de aproximativ o sută de kilometri.

Îngropate sub straturi groase de beton pentru a-l proteja de un atac nuclear, facilitățile complete includeau posturi de comandă, depozitare de rachete și ateliere pentru pregătirea și realimentarea rachetelor, care erau ele însele transportate pe camioane speciale, cu aripile pliate. Pentru a asigura un grad independență în funcționare, bazele subterane au fost prevăzute cu centrale electrice diesel, unități de filtrare și ventilație, plus stocuri de combustibil, apă și alimente.

Sistemul Utes

Versiunea inițială a bazelor de rachete a fost pusă în funcțiune în iulie 1957 ca prima unitate de rachete costiere a marinei sovietice. La începutul anilor 1960, Sopka subsonic își arăta vârsta și s-a luat decizia de a-l înlocui cu sistemul Utes înarmat cu o nouă rachetă anti-navă supersonică, P-35B, care a fost folosită și într-o apărare de coastă mobilă rutieră.

Complexul Utes a intrat în funcțiune în aprilie 1973 și a implicat, de asemenea, instalarea unui nou radar, a unui sistem de identificare, precum și a unui centru de control actualizat, lansatoare și diverse echipamente noi la sol. Rachetele P-35B, cu combustibil lichid, putea fi pregătite sub pământ cu aripile pliate, înainte de a fi ridicate la poziția lor de tragere prin ridicarea lansatoarelor. Acestea ar reveni apoi sub pământ pentru reîncărcare.

În 1982, complexul Utes a fost modernizat din nou odată cu introducerea unei rachete de a treia generație, 3M44 Progress. Aceasta a avut o autonomie efectivă de aproape 500 de kilometri, net superioară versiunilor anterioare. De asemenea, a inclus opțiunea unui focos nuclear de 350 kilotone.

În 1982, complexul Utes a fost modernizat din nou odată cu introducerea unei rachete de a treia generație, 3M44 Progress. Aceasta a avut o autonomie efectivă de aproape 500 de kilometri, net superioară versiunilor anterioare. De asemenea, a inclus opțiunea unui focos nuclear de 350 kilotone. În decembrie 1991, Uniunea Sovietică s-a despărțit în 15 state noi, fiecare dintre acestea începând să-și organizeze propriile forțe armate.

Flota Mării Negre din epoca sovietică a fost împărțită între Rusia și Ucraina, Kiev permițând staționarea temporară a flotei rusești din Marea Neagră în Crimeea. Între timp, Obiectul 100 a fost transferat în administrarea marinei ucrainene în 1996 și se pare că aceasta a scos baza din uz, odată cu anexarea peninsulei, Federația Rusă a decis refolosirea acesteia.

Citește și:

Rusia și SUA nu a ajuns încă la un acord privind prelungirea Noului Tratat START ce limitează armamentul nuclear

Rusia vrea să își retragă submarinele radioactive și reactoarele din apele din Arctica

Rusia își prezintă forța aviatică în timpul aniversărilor militare. Ce au făcut avioanele Iliușin Il-76 la Moscova

Testarea unei rachete anti-satelit de către Rusia i-a înfuriat pe americani. ”O armă spaţială care ne ameninţă sateliţii”