Ce s-ar întâmpla dacă oamenii ar dispărea?
Momentan, oamenii sunt specia dominantă de pe Terra.
Homo sapiens este specia care domină în acest punct al istoriei planeta, capacitatea noastră de a ne extinde, dar și de a transforma radical mediul în care trăim ne oferă un avantaj considerabil în fața celorlalte specii. Adesea, când ne gândim la sfârșitul lumii, ne imaginăm sfârșitul întregii planete sau chiar al întregului Univers. Cu toata acestea, în ciuda poziției nostre în lanțul trofic, trebuie să luăm în calcul posibilitatea ca viața pe Terra să continue fără noi.
Dacă acceptăm această posibilitate a unui pământ fără oameni, atunci trebuie să ne punem, în mod evident, întrebări legate de modul în care Terra ar putea arăta. Dacă ne uităm la ruinele orașului mayaș Tikal observăm un adevăr cât se poate de dur: natura face o treabă foarte bună în ceea ce privește acoperirea urmelor existenței noastre. Acest oraș a fost părăsit în urmă cu 1.000 de ani și în momentul descoperirii era acoperit de o junglă extrem de deasă.
O lume fără noi
Alan Weisman, autorul cărții The World Without us, a petrecut mai mulți ani în căutarea unor răspunsuri legate de modul în care ar putea evolua planeta în absența noastră. Pentru a obține aceste răspunsuri el a stat de vorbă cu o serie de experți din o gamă largă de domenii.
Există mai multe teorii care ar putea explica ce ar putea duce umanitatea la dispariție și este puțin probabil să dispărem cu toții într-o clipă. Cu toate acestea, a ne imagina eradicarea bruscă și completă de pe planetă – poate printr-un virus specific speciei noastre, este cel mai la îndemână mod de a explora ce ar putea întâmpla dacă oamenii dispărea de pe planetă.
Dispariția oamenilor ar avea efecte majore asupra orașelor, unde se vor desfășura unele dintre cele mai dramatice și imediate schimbări, datorită lipsei de întreținere umană. Fără oameni să folosească pompe care adună precipitațiile și apele subterane în creștere, metroul unor orașe uriașe, precum Londra și New York, s-ar inunda în câteva ore de la dispariția noastră. Weisman explică faptul că unii ingineri i-au spus că rețelele de metrou ar avea nevoie de doar 36 de ore pentru a fi complet blocate de ape.
Centralele nucleare, termonucleare și exploatările de gaze naturale și petrol reprezintă un pericol chiar și în prezent, sub supravegherea umană, cu toate acestea, dispariția noastră ar putea agrava și mai mult situația. Cel mai probabil, aceste eveniment ar putea fi urmat de o serie de dezastre nucleare, incendii și scurgeri de țiței.
Orașe se ridică și cad, plasticul persistă
După cum arată studiile, plasticul are șanse foarte mari să supraviețuiască foarte mult, chiar și după dispariția noastră, iar asta s-ar putea transforma într-un pericol și mai mare în absența noastră. Astfel, scurgerile de țiței ar ajunge să fie „rezolvate” de către planete și bacterii. Dar, din nefericire, plasticele vor supraviețui câteva sute de ani, iar efectele asupra faunei și florei sunt greu de aproximat.
Apa care circulă subteran orașelor va coroda structurile metalice care ținea străzile deasupra sistemelor de transport subterane și căile de comunicații s-ar prăbuși, transformate brusc în râuri, a explicat Weisman. Iernile succesive, fără ca oamenii să se ocupe de mentenanță, ar face ca trotuarele să se crape, oferind noi nișe din care să încolțească semințele. În timp, aceste semințe se vor dezvolta în copaci care continuă distrugerea treptată a trotuarelor și drumurilor. Același lucru s-ar întâmpla și cu podurile, împreună cu degradarea generală, acest lucru ar putea demola aceste structuri în câteva sute de ani.
Pe parcursul a sute de ani, pe măsură ce clădirile vor suferi daune susținute din cauza eroziunii și a incendiilor, acestea se vor prăbuși, a spus el. Primele care se vor răsturna vor fi structurile moderne din sticlă și metal, afectate de rugină.
Incendiile vor crea o mulțime de materiale carbonizate care vor cădea pe străzi, ceea ce se va transforma în nutrienți pentru alimentarea vieții biologice. Străzile se vor converti în pășuni mici și păduri care se vor dezvolta în decurs de 500 de ani.
O reacție în lanț
Dispariția speciei noastre va deschide posibilitatea unei vieții mai bune pentru alte specii, astfel, Weisman estimează un efect de cascadă. „Odată ce insectele se vor descurca mai bine, atunci plantele se vor descurca mult mai bine, și apoi păsările”.
Această tranziție va precipita o încuraja a biodiversității la scară globală. Cercetătorii care au creat modele ale diversității megafaunei, precum leii, elefanții, tigrii, rinocerii și urșii, au dezvăluit că lumea era deosebit de bogată în aceste specii la un anumit moment dat. Dar asta s-a schimbat atunci când oamenii au început să se răspândească pe planetă, vânând aceste animale și invadând habitatele lor.
În cele din urmă, planeta ar putea deveni mai diversă, dar nu putem uita de efectele schimbărilor climatice, probabil cel mai semnificativ impact al umanității asupra planetei. Weisman constată incertitudinea inerentă în a face predicții utile despre ceea ce se va întâmpla. De exemplu, în cazul în care există explozii la fabricile industriale sau la puțurile de petrol sau gaz care continuă să ardă mult după ce am dispărut, cantitățile uriașe de dioxid de carbon produse ar duce la o creștere continuă a temperaturilor.
Așa cum este, nivelurile actuale de CO2 din atmosfera noastră vor persista de-a lungul a mii de ani înainte de a fi îndepărtate complet din atmosferă. Și dacă marea își atinge capacitatea maximă de absorbție, o cantitate mare de carbon rămâne suspendată în atmosferă. Încălzirea continuă rezultată va duce la topirea calotelor de gheață polară și la eliberarea și mai multor gaze cu efect de seră de la înmuierea permafrostului. Aceasta se va transforma într-o buclă de feedback continuă, a schimbărilor climatice. Ce înseamnă asta? Că problemele pe care le avem acum vor persista mult după dispariția noastră.