Bebelușii de numai șase luni pot recunoaște atunci când adulții îi imită. De asemenea, sugarii îi consideră mai prietenoși pe cei care îi imită, potrivit unui studiu al Universității Lund din Suedia. Bebelușii s-au uitat și au zâmbit mai mult timp la un adult care îi imita, în comparație cu un adult care a răspuns în alte feluri. De asemenea, bebelușii au reacționat mai bine față de adulții care i-au imitat.
În cadrul noului studiu, un cercetător a vizitat bebebuși în vârstă de 6 luni în locuințele lor. Cercetătorul s-a jucat cu ei în patru moduri diferite.
Cercetătorul fie a imitat tot ce făceau bebelușii, fie a imitat doar acțiunile sugarilor în timp ce expresia feței sale rămânea neschimbată. Mai mult, cercetătorul a răspuns cu alte acțiuni față de unii bebeluși și nu i-a imitat deloc.
Metoda cea din urmă este numită „răspuns contingent” și este modul prin care majoritatea părinților reacționează la bebeluși. Atunci când copilul dorește sau are nevoie de ceva, părintele reacționează în funcție de dorința sau nevoia sugarului.
Cercetătorii au descoperit că bebelușii s-au uitat și au zămbit mai mult timp în timpul acțiunilor de imitare completă. De asemenea, sugarii au încercat să interacționeze cu acei adulți mai des.
„Imitarea sugarilor pare să fie o metodă eficientă de a le capta interesul și a de a construi o legătură cu ei. Mamele au fost surprinse să-și vadă bebelușii interacționând cu fericire în jocurile de imitare cu un străin. Mai mult, mămicile au fost impresionate de comportamentul bebelușilor”, a spus Gabriela-Alina Sauciuc, cercetător de la Universitatea Lund și principalul autor al studiului.
De asemenea, sesiunile de imitare au inclus și comportament de testare. Spre exemplu, dacă bebelușul lovea masa iar cercetătorul imita acțiunea, bebelușul lovea mai apoi de multe ori masa. Sugarul făcea asta în timp ce privea cu atenție acțiunile cercetătorului. Chiar și atunci când cercetătorul nu arăta niciun fel de emoții în timp ce imita, bebelușii păreau să își dea seama că sunt imitați. Astfel, au răspuns tot prin comportament de testare.
„Asta a fost destul de interesant. Atunci când cineva testează persoana care îi imită, comportamentul e considerat de obicei o indicație că cel imitat știe ce se întâmplă”, a explicat Sauciuc.
Oamenii de știință au presupus mult timp că prin intermediul expunerii frecvente la imitare bebelușii învață despre interacțiune și normele sociale, scrie MedicalXpress.
„Trebuie să mai aflăm totuși când imitarea începe să aibă asemenea efecte și ce rol are o astfel de acțiune în dezvoltarea bebelușilor”, a mai adăugat Sauciuc.
Pediatrul Mihai Craiu: Riscul de boala Kawasaki la copiii europeni este scăzut
Creierul copiilor cărora li se citesc regulat poveşti se dezvoltă mult mai repede
La ce vârstă devine bebeluşul tău conştient?
Cum se schimbă copiii pălmuiţi de părinţi? Iată cele mai noi descoperiri ale cercetătorilor