Oamenii de ştiinţă au descoperit că berea este una dintre cele mai vechi băuturi alcoolice pe care oamenii le-au consumat, în unele cazuri aceasta fiind mai sigură decât unele dintre sursele de apă la care oamenii preistorici aveau acces. De-a lungul timpului, reţetele pentru producerea berii s-au rafinat şi rolul acesteia s-a schimbat, ajungând chiar ofrandă pentru zeităţi. În prezent, unele statistici arată că berea este consumată pe scară largă şi asta datorită rafinării procesului şi diferitelor asocieri ale acestei băuturi, dintre acestea, cea mai cunoscută este cea dintre bere şi sporturi, la nivel global, producătorii oferind sponsorizări de miliarde de euro către diferite echipe sau competiţii.
Deşi mare parte dintre noi am băut măcar odată o bere şi mulţi susţin că sunt experţi în diferitele tipuri de bere, puţini sunt cei care sunt familiari cu procesul prin care ingredientele devin berile din paharele noastre. First We Feast prezintă paşii pe care îi urmează un producător global atunci când face bere:
Primul pas pe care berarii îl fac este acela de a prepara malţul, boabe de cereale încolţite, pentru a extrage zaharurile din el. Pentru a face asta, boabele sunt zdrobite, măcinişul sau şrotul, cum îl numesc unii meşteri, permite o extragere mai rapidă a zaharurilor pe care bacteriile îl vor converti în alcool.
Cerealele au un conţinut ridicat de amidon pe care enizmele naturale îl descompun în zaharuri. Pentru a face asta, berarii amestecă şrotul cu apă caldă într-un cazan.
Borhotul, amestecul de cereale şi apă care este lăsat la fermentat, este decantat, rezultând borhotul de bere uscat, un produs secundar folosit pentru furajul animalelor şi mustul. Acest must din cereale este la rândul său dulce precum mustul obţinut din procesarea strugurilor şi este trimis către următoarea etapă.
Mustul decantat este apoi transferat într-un cazan, numit fierbător, unde este fiert la o temperatură controlată înainte de a se adăuga hameiul, fiind un agent de stabilizare a berii.
După fierbere, berarii trebuie să elimine orice impuritate, în acest caz urmele de cereale şi de hamei, înainte de de a trimite la răcit şi fermentat lichidul obţinut.
În acest punct al producţiei, meşterii adaugă drojdii, fiecare companie sau reţetă folosind doar anumite specii, pentru a declanşa procesul de fermentare. Drojdiile transformă zaharurile în alcool, diferite arome şi dioxidul de carbon, acesta fiind cel are cauzează bulele din bere.
Dioxidul de carbon din bulele din bere face ca acestea să se ridice de la fundul paharului spre gura acestui, totuşi, în cazul anumitor beri, la care se adaugă azt, bulele se deplasează invers.
Această etapă permite berii să îşi dezvolte aromele, în funcţie de producător şi de reţetă, această etapă poate avea între 14-21 de zile, conform Asocieţiei Berarilor din România.
După maturare, berarii filtrează berea de impurităţi şi o depozitează pentru 3-4 săptămâni pentru a-şi completa aromele. Evident, în funcţie de producător şi de specialitatea de bere această perioadă poate să varieze. După această perioadă, berea este gata de îmbuteliere şi de a fi consumată.
Citeşte şi:
Berea şi sănătatea: cele 5 beneficii mai puţin cunoscute ale consumului de bere