Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declarat COVID-19 pandemie, iar înainte de asta, statele lumii au luat o serie de măsuri mai mult sau mai puţin drastice pentru a împiedica răspândirea infecţiei. Una dintre măsurile pe care autorităţile le impun în acest caz este cea a testări pentru coronavirus, iar în prezent există două motive care duc la o astfel de procedură: contactul cu persoană infectată sau prezentarea simptomelor asociate acestei infecţii,notează Science Alert.
Dacă în prima situaţia decizia de a preleva mostre de la o persoană este uşor de luat, în cea de a doua situaţie, atunci când o persoană crede că prezintă simptome ale COVID decizia trebuie să revină unui specialist. Şi asta deoarece aceste simptome: febră, tuse şi dificultăţi de respiraţie pot fi şi simptome ale răcelii comune sau ale gripei.
Decizia de a testa o persoană care se încadrează în una dintre cele două situaţii de mai sus este susţinută de către specialiştii în sănătate publică deoarce astfel poate fi controlat numărul de persoane infectate.
Atunci când o persoană se încadrează în una dintre aceste situaţii, acestia i se prelevează mostre din gât sau din nas, acestea urmând să fie trimise către un laborator. Specialiştii explică faptul că aceeaşi procedură este folosită şi în cazul răcelii sau al gripei.
Odată ce mostra ajunge la laborator, lucrurile se complică, experţii explicând că cei care analizează mostrele caută materialul genetic al coronavirusului, ARN-ul. Pentru a identifica ARN-ul, oamenii de ştiinţă folosesc reacţia în lanţ a polimerazei cu transcripţie inversă, care converteşte ARN-ul viral în ADN. Ulterior, acest ADN este multiplicat până în punctul în care există un număr suficient de mare de copii pentru a fi studiate de către instrumentele de laborator.
Aceste proceduri au nevoie de un interval între 24 şi 72 de ore pentru a produce un rezultat. În funcţie de rezultatul obţinut, autorităţile pot decide dacă o persoană este pusă în carantină sau izolare. Trebuie precizat faptul că acest test, precum orice altă analiză medicală, poate să ofere rezultate incorecte. Un studiu a arătat că 3% dintre mostrele testate în China erau fals-negative, totuşi, raportat la standardele medicale această marjă de eroare nu reduce credibilitatea rezultatelor oferite.
Citeşte şi: