În timpul programului de muncă de la Compania de Producţie Raytheon, care era specializată în fabricarea magnetronilor folosiţi în sistemele de radar, inventatorul american realiza experimente cu un astfel de dispozitiv când a observat că batonul de ciocolată din buzunarul său a început să se topească. Acest fenomen l-a dus cu gândul la faptul că ar putea întrebuinţa magnetronul şi în industria alimentară, pentru a încălzi mâncarea. A început prin încălzirea popcornului, experiment reuşit, iar după aceea, în următorii ani, a patentat această invenţie. Primul aparat microunde avea un metru şi jumătate înălţime, semănând mai degrabă cu un cuptor cu lemne decât cu un dispozitiv electrocasnic.
Microundele sunt cele mai mici unde radio (12 cm în lungime), care circulă cu viteza luminii (300,000 km/secundă). Un dezavantaj al utilizării acestora ar fi că afectează în mod negativ celulele vii şi ţesuturile. Tocmai din acest motiv, cuptorul cu microunde din bucătărie este format din acea cutie groasă de metal care nu permite dispersarea microundelor în afara razei de acţiune dorite.
Cuptorul cu microunde este conectat la priză, iar magnetronul, care se amplasat de obicei pe partea cu butoanele prin care se seteaza timpul, converteşte energia generată de priză în microunde. Undele astfel create sunt ghidate prin intermediul unui canal special, în timp ce alimentul este rotit de farfuria din sticlă de pe fundul cuptorului pentru a se încălzi în mod egal pe toate părţile. Pereţii din metal ai cuptorului cu microunde au proprietatea de a reflecta undele precum o oglindă, astfel încât acestea sar dintr-o parte în alta, penetrând în mod succesiv mâncarea prin agitarea moleculelor acesteia. Cu cât moleculele vibrează mai tare, cu atât alimentul dorit se încălzeşte din ce în ce mai mult. Această teholongie descoperită de Spencer încălzeşte mâncarea cu până de şase ori mai rapid faţă de un cuptor convenţional.
În general, microundele au un efect mai puternic asupra lichidelor, ceea ce înseamnă că vor face mâncarea mult mai uscată decât un cuptor conveţional, deoarece primele molecule agitate vor fi cele de lichid.
Microundele nu pot penetra mâncarea cu mai mult de doi centimentri, deoarece pe măsură ce înaintează, pierd din energie, iar după primul centimentru deja nu mai dispun de destulă energie pentru a avansa. De aceea, este foarte dificil să gătim ceva în cuptorul cu microunde folosindu-ne doar de aceste unde de 12 cm; în general, doar primii doi centimentri sunt încălziţi de acestea, iar restul suprafeţei alimentului este încălzit prin conducţie, procesul prin care două obiecte îşi transmit căldură reciproc.
S-a afirmat de foarte multe ori că aceste dispozitive electrocasnice pe care le utilizăm zi de zi ar emite radiaţii care pot dăuna sănătăţii. În mod normal, microundele generate de magnetron atunci când încălzim mâncarea nu ar trebui să părăsească spaţiul destinat acestui proces. Pereţii metalici, cât şi sistemul automat de oprire a aparatului în momentul când uşa este deschisă în timpul încălzirii, au rolul de a evita o scurgere de radiaţii. În cazul în care s-ar produce o scurgere, aceasta nu ar fi una majoră, fiindcă cu cât ne aflăm mai departe de sursa originară, de magnetron, cu atât puterea microundelor scade.
Surse: