5 mituri despre Lună uşor de infirmat

Luna este primul obiect cosmic pe care primii oameni l-au identificat pe cerul nopţii şi de-a lungul timpului aceste observaţii s-au transformat în mituri ş legende  despre aceasta. Trecerea timpului a făcut ca poveştile despre Lună să fie înlocuite de cunoaşterea ştiinţifică, totuşi, dat fiind faptul că trecerea cunoaşterii ştiinţifice în domeniul cunoaşterii comune nu este mereu un proces lin, există situaţii în care apar mituri. Acestea au o aparentă bază ştiinţifică şi par a fi a factual adevărate, dar cu singuranţă nu sunt aşa. Science Alert a creat o listă cu cinci astfel de mituri despre Lună şi care este adevărul din spatele acestora.

1. Superluna

• Țara din Uniunea Europeană cu cele mai supraevaluate locuințe
• Cum arată viața pentru adulții care încă nu au plecat de acasă

Prima superLună din 2020 a avut loc în data de 9 februarie, aceasta fiind una dintre cele patru astfel de fenomene pe care o să le experimentăm în acest an (cea mai mare superLună va avea loc în 8 aprilie). Atunci când este raportat acest eveniment, de obicei este precizat faptul că acesta este punctul în care satelitul Pâmântului pare a fi cel mai mare, adevărul este că acestă diferenţă este aproape nesesizabilă pentru oamenii. Astronomii explică faptul că din punctul de vedere al unui observator, diferenţa dintre SuperLună şi punctul cel mai îndepărtat de pe orbita în ceea ce priveşte mărimea este de doar 14%.

De unde apare mitul acesta că SuperLuna este cu adevărat mare? Din modul arbitrar în care este definit acest fenomen: suprapunerea fazei de Lună plină cu cu poziţia acesteia la perigeu, cel mai apropiat punct faţă de planeta noastră. Această definiţie a fost înaintată de astrologi, cei care studiază o pseudoştiinţă, şi nu de către oameni de ştiinţă ale căror rezultate pot fi obţinute şi de către alţi cercetători dacă urmează aceeaşi paşi.

2. Partea întunecată a Lunii

Una dintre concepţiile eronate despre Lună este aceea că ar avea o parte întunecată, care nu este expusă la lumina solară. Oamenii de ştiinţă explică faptul că acest mit îşi are originea în ideea că Luna nu s-ar roti în jurul propriei sale axe. 

Atunci când vorbim despre Lună, trebuie să ştim că aceasta are o rotaţie sincronă cu planeta noastră şi din această cauză pare că forţele gravitaţionale au blocat acest corp într-o singură poziţie. 

3. Umbra Pământului cauzează fazele Lunii

De-a lungul unei luni calendaristice, Luna trece prin mai multe faze; acestea sunt adesea explicate ca fiind umbra Pământului care acoperă o parte din suprafaţa satelitului.

Cea mai simplă modalitate prin care putem demonstra că umbra Pământului nu este responsabilă de fazele selenare este prin analizarea acestora. Oamenii de ştiinţă explică faptul că planeta noastră este sferică ( acesta este un fapt ştiinţific) şi, în mare parte din perioda unei luni calendaristice umbra de pe suprafaţa Lunii pare a fi produsă de către o banană gigantică, după cum explică Daniel Brown, conferenţiar al catedrei de Astronomie a Universităţii  Nottingham Trent, citat de către Science Alert.

4. Luna se mişcă diferit pe cerul emisferei sudice

În funcţie de punctul de observaţie pe care îl avem de pe Pământ, Luna pare a se comporta diferit atunci când observaţiile sunt realizate din emisfera nordică în comparaţie cu modul în care se comportă atunci când acestea au loc din emisfera sudică, mai exact, fazele Lunii par a avea loc în oglindă.

Acest mit poate fi infirmat pornind de la premisele sale, în mod obiectiv, Luna se comportă la fel indiferent de observaţiile pe care le realizăm noi. Acest mit are la baza punctul de pe planetă din care se fac observaţiile. Explicaţia este simplă şi dovedeşte că Pământul este o sferă. Pe măsură ce treceţi de la emisfera nordică la sud (sau invers), punctul dvs. de vedere al Lunii se întoarce cu susul în jos.

5. Semiluna

Semiluna ar trebui să indice mereu către Soare, totuşi, după cum arată o multitudine de observaţii astronomice şi de fotografii, această situaţie nu pare a fi mereu adevărată. De ce? Deoarece presupunem că trebuie mereu să fie o linie dreaptă în raport cu punctul nostru de observaţie. Totuşi, trăim pe o planetă sferică, ceea ce, în anumite momente, poate distorsiona linia dintre semilună şi Soare.

Citeşte şi:

Calendar astronomic pentru 2020. Ce fenomene spectaculoase vor avea loc pe cer anul viitor

Formarea Lunii, corelată cu apariţia apei pe Pământ