O abordare diferită: de ce nu facem cancer mai des?

Filozofii, dar şi experienţa directă, ne învaţă că modul în care punem întrebări influenţează într-o mare măsură concluziile la care ajungem. Pornind de la această constatare, doi cercetători: Leonardo Oña şi Michael Lachmann, de la Universitatea Osnabrück, Germania, respectiv Institutul Santa Fe, Statle Unite ale Americii; au derulat un studiu în care au abordat cacerul dintr-o perspectivă nouă. 

În mod obişnuit, cercetătorii încearcă să afle şi să înţeleagă mecanismul prin care are loc diviziune celulară anormală care duce la apariţia cancerului. Totuşi, cei doi cercetători au încercat să afle răspunsul la întrebarea opusă: „de ce nu facem mai mult cancer?”. Cei doi cercetători încearcă astfel să înţeleagă mecanismul prin care biologia noastră împiedică o proporţie mai mare de celule, ne raportăm aici la populaţia generală, să funcţioneze şi să se dividă în moduri dăunătoare pentru întreg organismul, notează Medicalxpress.

• Unul dintre marii producători de cărbune din lume renunță la extracție
• Vești proaste pentru 4.000 de angajați Ford! Gigantul auto pregătește concedieri în Europa

Pentru a explica situaţia cancerului, dr. Lachmann,  foloseşte o comparaţie: „Dacă un hoţ vrea să vă pătrundă în casă, trebuie să îşi dea seama cum să deschidă încuietoarea de pe uşă. Dar celulele canceroase au > casei tale. Cum te protejezi de asta? Cum te protejezi împotriva unui intrus care ştie tot ce ştii şi are toate instrumentele şi cheile pe care le ai? Răspunsul: faceţi cheile foarte costisitoare de utilizat”.

Modelul explicativ folosit de către cei doi cercetători explică faptul că apariţia de celule canceroase este limitată de către doi factori înscrişi în arhitectura biologiei noastre: costurile factorilor de creştere celulară, ceea ce în comparaţia dr. Lachmann, am numi „chei” şi raza de acţiune a acestor factori de creştere. Mai exact, cei doi certători explică faptul că atunci când o celulă canceroasă emite un semnal care semnalează diviziune acesta este produc cu un cost ridicat de energie. În acest fel, competiţia dintre celulele face ca atunci când celulele canceroase semnalează o creştere, resursele necesare sunt accordate şi către celule sănătoase din jur. În aceste condiţii, dezvoltarea celulelor canceroase este limitată de către modul în care resursele necesare supravieţuirii şi diviziunii sunt împărţite între celulele unui ţesut.

În ce măsură poate un model simplu să explice o maladie complexă precum cancerul?

În aceste condiţii, atunci când revenim la întrebrea pe care o punem în mod obişnuit, tot rămânem fără răspuns, cei doi cercetători explicând faptul că modelule evolutiv propus tratează situaţia unei singure celule canceroase, care este înconjurată de către celule sănătoase. Ceea ce înseamnă că atunci când o celululă canceroasă depăşeşte anumite praguri critice apare o altă dinamică care explică evoluţia maladiei. 

Studiul a fost publicat în Scientific Reports.

Citeşte şi:

Cercetătorii au descoperit o moleculă care ajută la creşterea tumorilor canceroase

TP53, gena care îţi arată dacă poţi suferi de o formă de cancer şi şansele de supravieţuire