Europa este un continent foarte divers, oferindu-le pasionaţilor de sporturi o multitudine de locuri unde pot să îşi îmbunătăţească tehnicile sau doar să se simtă bine. Acum că a venit iarna, schiul se face imediat remarcat şi are ocazia să strălucească.
Pasionaţii de schi sunt foarte norocoşi, Europa oferind zeci de staţiuni montane, care sunt perfecte pentru o vacanţă în această perioadă. Pe tot întinsul Europei se află o multitudine de staţiuni, unele dintre ele fiind recunoscute la nivel mondial.
Această staţiune are cele mai lungi pârtii de schi dintre cele trei staţiuni care formează complexul Val Thorens, supranumit şi „Cele Trei Văi”. Împreună, cele trei staţiuni – Courchevel, Les Menuires şi Méribel – însumează în jur de 600 de kilometri de părtii.
Courchevel este considerată cea mai frumoasă staţiune montană din Cele Trei Văi, cele cinci sate din componenţa sa oferindu-le şansa începătorilor de a deprinde tainele schi-ului, acestora fiindu-le dedicate o pătrime dintre toate pistele. De asemenea, cei care au depăşit primele etape de învăţare şi se află la un nivel intermediar se bucură, de asemenea, de pârtii dedicate, aproximativ o treime dintre toate pistele fiind adaptate pentru aceştia.
Credit foto: Pixabay
Această staţiune oferă o mulţime de facilităţi pentru siguranţa celor care vor să înveţe cum să schieze; precum şi o multitdine de hoteluri şi cabane pentru cei care vor să se odihnească, dar restaurante cu stele Michelin.
Aflată la o altitudine maximă de 3.450 de metri şi cu o altitudine minimă de 1.500 metri, Val d’Isere oferă vizitatorilor piste a căror lungime ajunge la 300 de kilometri. De asemenea, această staţiune găzduieşte Espace Killy, o pârtie de schi numită în onoarea tripulului medaliat olimpic Jean-Claude Killy, născut în zona staţiunii montane.
Credit foto: Pixabay
Val d’Isere oferă oportunităţi de schi tuturor celor interesaţi, având piste dedicate tuturor nivelurilor de îndemânare, existând chiar piste dedicate pentru copii şi începători. Pentru cei experimentaţi, între lunile iunie şi iulie există posibilitatea de a schia pe gheţarul din Pisaillas.
Staţiunea în sine este renumită pentru aspectul său, restaurantele foarte bune şi, mai ales, pentru faptul că pe teritoriul acesteia nu este permisă circulaţia maşinilor.
Zermatt are cele mai abrupte pante schiabile de pe teritoriul Elveţiei pe un teren care ajunge la altitudini chiar de 3.900 metri. În apropierea acesteia se află Matterhorn, în apropierea graniţei dintre Elveţia şi Italia, acest vârf montan se remarcă prin înălţimea sa, 4.478 metri, dar şi prin forma sa unică, de piramidă abruptă.
Credit foto: Pixabay
Pârtiile acestei staţiuni însumează 350 de kilometri, unele dintre acestea terminându-se chiar în apropiera satului. Una dintre cele mai faimoase pârtii este cea care porneşte din gheţarul Matterhorn, aceasta fiind dotată cu o instalaţie de cablu care poate transporta 2.000 de persoane pe oră. Autorităţile care supervizează această pârtie au creat şi o aplicaţie prin care schiorii se pot ghida între diferitele etape ale pistei în funcţie de abilităţi şi condiţiile de mediu.
Pentru copii şi schiorii neexperimentaţi există pârtia Wolli, o zonă mai puţin abruptă, dar cu o panoramă extraordinară. De asemenea, trebuie precizat faptul că versantul sudic al Muntelui Matterhorn e teritoriu italian, iar schiori pot schia în ambele părţi dacă traversează Trecătoarea Theodul.
În această staţiune montană au fost organizate două ediţii ale Jocurilor Olimpice de Iarnă, cea din 1928 şi cea din 1948, totuşi, pe lângă pârtiile destinate olimpiadelor şi celorlalte competiţii sportive, St. Moritz oferă vizitatorilor şansa folosii pârtiei pentru toate nivelurile şi, în plus, o privelişte grozavă în Alpi.
St Moritz este una dintre primele staţiuni montane din Europa, unii susţinând chiar că ar fi prima de acest fel. O astfel de istorie îndelungată este continuată prin facilităţile de lux de care beenficiază vizitatorii: hoteluri, restaurante sau spaţii dedicate altor sporturi de iarnă.
Situată la sud de Alpi, în Munţii Dolomiţi, staţiunea Cortina d’Ampezzo are pârtii care însumează aproape 400 de kilometri. O parte dintre acetsea sunt dedicate schiorilor de nivel avansat. În 1956, în această staţiune au fost chiar organizate Jocurile Olimpice de Iarnă.
Din fericire, schiorii de nivel intermediar şi începătorii se pot bucura de o parte din aceste pârtii fără a fi puşi în pericol. Pe lângă diversitatea de pârtii şi de peisaje, pe care schiorii le pot experiementa, Cortina d’Ampezzo le oferă vizitatorilor şi posibilitatea de a patina, unele dintre suprafeţe fiind omologate la nivel olimpic.
Val Gardena este staţiunea „vecină” a Cortina d’Ampezzo, ambele aflându-se în Munţii Dolomiţi. Spre deosebire de vecina sa, Val Gardena este considerată o staţiune mai accesibilă, oferind, în mare parte aceleaşi facilităţi, dar la un preţ mai mic.
Credit foto: Pixabay
Această staţiune găzduieşte anual curse ale Cupei Mondiale, acestea fiind găzduite pe o parte a celor 160 de kilometri din valea principală. Întreaga staţiune are la dispoziţie aproximativ 400 de kilometri, aceştia legând mai multe văi din regiune.
În regiunea Arlberg din Austria se află una dintre cele mai cunoscute staţiuni montane din Europa, cu pârtii care însumează 340 kilometri. Dintre toate cele şapte staţiuni din această regiune, St. Anton iese în evidenţă datorită pârtiilor de înaltă dificultate pe care le pune la dispoziţia entuziaştilor de schi.
De-a lungul timpului, administratorii staţiunii St. Anton au mai adăugat o serie de piste, multe dintre acestea fiind construite pentru a face legătura cu celelalte staţiuni din regiune: Lech, St. Christoph, Zürs, Stuben, Warth sau Schröcken.
Regiunea oferă vizitatorilor şi alte atracţii, printre acestea numărându-se numeroase restaurante, baruri, spa-uri, plimbări cu sani trase de cai sau chiar piste de săniuş.
Conform review-urilor lăsate de către cei care au vizitat Kitzbühel, această staţiune reuşeşte să fie un loc primitor atât pentru cei cu bugete mai mari, cât şi pentru cei cu bugete limitate. Cei 170 de kilometri de piste pot fi folosiţi atât de către experţi, dar şi de către copii sau începători.
Această staţiune este renumită pentru versantul Hahnenkamm, un teren în care panta poate atinge o înclinaţie de 85 de grade în anumite locuri, dar şi pentru zona Bichlalm, destinată cel care preferă freestyle atunci când schiază.
Citeşte şi: