PREMIUL NOBEL pentru ECONOMIE 2019 a fost acordat lui Abhijit Banerjee, Esther Duflo şi Michael Kremer pentru efortul despus în reducerea sărăciei globale
Potrivit Academiei Regale Suedeze de Ştiinţe, laureaţii au abordat o nouă perspectivă pentru a obţine cele mai bune căi de a lupta împotriva sărăciei globale.
Citeşte şi
Abhijit Banerjee, născut în 1961, în Mumbai (India), este profesor de economie la Massachusetts Institute of Technology (MIT), SUA, co-fondator al Abdul Latif Jameel Poverty Action Lab şi membru al Consortium on Financial Systems and Poverty. Născută în 1972, la Paris (Franţa), Esther Duflo este profesoară tot la MIT, fiind cea de a doua femeie laureată cu Nobelul pentru Economie din istoria prestigioaselor premii (a mai fost primit doar de Elinor Ostrom, în 2009). Ultimul dintre laureaţii Nobel din acest an este Michael Kremer (născut în 1964), profesor la Harvard University, şi creator al teoriei privind dezvoltarea economică O-Ring. Inspirată de prăbuşirea navetei spaţiale Challenger din 1986, teoria explică de ce ţările dezvoltate produc bunuri de înaltă calitate şi au companii mai puternice decât statele mai puţin dezvoltate.
În 2018, Academia Regală de Ştiinţe a decis să acorde Premiul Nobel în Ştiinţe Economice lui William D. Nordhaus „pentru integrarea schimbării climatice în analiza macroeconomică pe termen lung” şi lui Paul M. Romer „pentru integrarea inovaţiile tehnologice în analiza macroeconomică pe termen lung”.
Richard H. Thaler a câştigat în 2017 Premiul Nobel pentru Ştiinţe Economice, premiu dedicat în memoria lui Alfred Nobel, pentru elaborările sale în ceea ce priveşte integrarea economiei şi a psihologiei. Economistul american este un pionier în economie comportamentală, un domeniu de cercetare unde studiile de psihologie sunt aplicate în luarea deciziilor ce ţin de economie.
Laureaţii Nobel pentru Economie din 2016, Bengt Holmström şi Oliver Hart, au dezvoltat teoria contractului, un cadru analitic cuprinzător pentru a analiza mai multe instrumente de tip contractual, cum ar fi plata pe bază de performanţă pentru directorii de top, deductibilele şi co-plătitorii în domeniul asigurărilor, dar şi privatizarea activităţilor din sectorul public.
Premiul pentru Ştiinţe Economice al Băncii Centrale Suedeze în memoria lui Alfred Nobel, de obicei prescurtat, impropriu, ca Premiul Nobel pentru Economie, este acordat anual pentru contribuţii excepţionale în domeniul ştiinţelor economice şi este considerat drept unul dintre cele mai prestigioase premii în acest domeniu. Nu este unul dintre premiile Nobel fondate în 1985 prin testamentul lui Alfred Nobel, dar este asimilat cu ele. Premiul a fost fondat în 1968 de Banca Centrală Suedeză (Sveriges Riksbank), la cea de-a 300 a aniversare a băncii, în memoria lui Alfred Nobel. Laureaţii premiului pentru Ştiinţe Economice sunt selectaţi, precum laureaţii premiilor pentru fiziologie sau medicină, fizică şi chimie, după aceleaşi criterii, de un comitet al Academiei Regale Suedeze de Ştiinţe. remiul Nobel pentru Economie fost acordat pentru prima oară în 1969 economiştilor Jan Tinbergen şi Ragnar Frisch, pentru „descoperirea şi utilizarea modelelor dinamice în analiza proceselor economice”.
Premiul este în valoare de nouă milioane de coroane suedeze (echivalentul a aproximativ 830.000 de euro). Peste 80% dintre economiştii laureaţi ai Premiului Nobel sunt cetăţeni americani.