Andrada Tache, psiholog în Germania: ”Nu toţi părinţii îşi iubesc copiii”

Plecând de la ideea eronată şi automată că orice părinte îşi iubeşte copilul, oamenii încep procesul de educaţie al micuţului ce înseamnă, în mare, o formă de a obliga copilul să FACĂ şi SĂ FIE ceea ce SPUNE părintele că e OK. De ce? Pentru că, dacă nu ai murit şi ai crescut mare fiind educat de părinţii tăi în felul ăsta, înseamnă că eşti de SUCCES. Ce mai contează că ai fost umilit, nerespectat, lovit, înjurat, descurajat, anulat în voinţa ta, controlat la fiecare pas (cum altfel să îţi creşti copilul, nu?), încadrat în standardele altora, ca un roboţel sub imperiul lui: „nu ai voie!” şi, cel mai important, lipsit de IUBIRE? Nu mai contează.

Copiii roboţi şi părinţi confuzi

• Unul dintre marii producători de cărbune din lume renunță la extracție
• Vești proaste pentru 4.000 de angajați Ford! Gigantul auto pregătește concedieri în Europa

Avem o societate de părinţi-roboţi care creează copii-roboţi, lipsiţi de iubire, respect, de sentimentul valorii propriei persoane şi de puterea voinţei (care e prima anulată din start).

Avem o societate de părinţi confuzi care nu se lasă purtaţi de iubire, ci de ce li s-a spus şi lor că e bine, de automatismele care, în esenţă, fac fărâme din resursele imense cu care se nasc copiii şi îi reduc pe aceştia la nişte roboţei. Incapabili de a decide autentic şi sănătos pentru ei şi pentru copiii lor.

Copiii nu se nasc greşiţi ci se nasc oameni reali

Roboţeii nu pot vedea CINE e copilul din faţa lor. Nu pot vedea că aceştia nu se nasc greşiţi şi cu nevoie de a fi „aduşi la calea cea bună” de către părinţi. Nu pot vedea VOINŢA copiilor drept ceea ce e, adică direcţia naturală de dezvoltare a omului, pentru că au înţeles că ea e doar un instinct animalic şi nu esenţa a ceea ce SUNTEM noi ca oameni.

Oamenii plini de voinţă sunt catalogaţi ca inadaptaţi într-o societate de roboţei.

Inevitabil, în terapie, lucrez cu mlaştina în care se zbate iubirea părintească, celei căreia NU îi este permis să FIE. Cea care ar dezvolta cu adevărat copilul, atât fizic cât şi psihic. De unde pornim reala EDUCAŢIE? De la semnele de revoltă ale copilului. Dacă el nu se simte confortabil şi liber în educaţie, înseamnă că NU E OK.

Citeşte continuarea pe CSID!