Daniel Tellman este un arhitect din Timişoara care reuşeşte să realizeze aparate de fotografiere inedite, punând în practică o tehnică aproape uitată, apelând la obiecte banale. A descoperit pasiunea pentru fotografia cu stenopă (fotografierea fără obiectiv, care este înlocuit cu un orificiu de pătrundere a luminii) în urmă cu zece ani şi imediat s-a îndrăgostit de această metodă inedită de a imortaliza imagini.
„Atât arhitectura, cât şi fotografia explorează spaţiul, fiecare într-un mod propriu. Eu m-am lipit de fotografia cu stenopă pentru că îţi oferă, în cazul în care o practici, un grad foarte mare de libertate. Construindu-ţi propriile aparate, specific pe proiectul pe care-l urmăreşti, ai un grad mare de exprimare şi de expresie, pentru că poţi să-ţi foloseşti nişte condiţionări pe care aparatele digitale nu le au. Nu spun că este mai bună fotografia digitală sau nu e mai bună cea cu stenopă, ci că pur şi simplu sunt lucruri care se complementează unele pe celelalte. Eu fac şi fotografie digitală şi sunt foarte mulţumit că există, dar sunt unele lucruri pe care nu le poţi face cu fotografia digitală”, a detaliat Daniel Tellman.
Astfel, pasionatul de fotografie din Timişoara povesteşte că un avantaj al utilizării unui aparat cu stenopă este acela că timpul de expunere poate fi extrem de lung, iar în cazul unui aparat digital eşti condiţionat de senzori şi de baterie.
„La fotografia cu stenopă poţi să expui de la câteva ore, la câteva luni, la câţiva ani. Cea mai lungă expunere de care ştiu eu este realizată de un spaniol, la Madrid, de şase ani şi jumătate. Acest lucru nu se poate realiza cu fotografia digitală. La fotografia cu stenopă poţi să ai suprafaţă fotosensibilă înclinată, curbă, şifonată, în toate felurile. În fond, tu o faci atunci când îţi gândeşti aparatul. Ca şi mediu fotosensibil poţi să foloseşti orice lucru care se alterează la contactul cu lumina, începând de la hârtie fotografică, frunze proaspăt culese şi au clorofilă în ele, cerneluri care se decolorează în timp dacă bate soarele pe ele,”, a povestit arhitectul timişorean.
Pe de altă parte, Daniel Tellman a precizat că cel mai amplu proiect al său cu un aparat de fotografiere cu stenopă a fost timp de un an, în cazul unei clădiri de birouri care s-a construit în Timişoara.
Arhitectul timişorean a explicat că pentru realizarea unui aparat de fotografiere cu stenopă este nevoie de o sumă foarte mică de bani şi de câteva elemente banale: o doză de bere sau de suc, un ac, un scotch şi o hârtie fotosensibilă.
„Experimentarea în fotografia cu stenopă este foarte facilă pentru că nu trebuie să investeşti mult şi cumva parcă îţi vine să experimentezi, eşti limitat doar de imaginaţia ta. Cel mai elementar lucru este o coală de hârtie fotosensibilă, costă doi lei coala, cu o doză de bere sau de suc, un ac şi nişte scotch deja ai primul aparat. Sau poţi să foloseşti o cutie de pantofi veche, nişte folie de aluminiu să poţi să faci o gaură mai controlată şi nişte scotch să poţi etanşa. Cum se zice la sat, este sub costul unei pâini”, a povestit Daniel Tellman.
Arhitectul timişorean a detaliat că a realizat primul aparat de fotografiere cu stenopă în urmă cu aproximativ zece ani, dintr-o cutie de pantofi. Primul experiment s-a dovedit unul reuşit, fapt care l-a motivat pe Daniel Tellman să realizeze aparate foto inedite cu mâinile lui.
„Primul aparat a fost dintr-o cutie de pantofi şi cred că pentru mine a fost de mare ajutor că mi-a ieşit prima fotografie. A ieşit foart clar, bine expusă. Am făcut-o la Văliug iarna şi a fost foarte motivant. Dacă n-ar fi ieşit din prima, poate nu m-aş fi agăţat de tehnica asta atât de repede. M-a impulsionat foarte mult. Am văzut genul acesta de entuziasm şi la cei cu care fac cursuri, când ei îşi construiesc aparatul care la început pare neverosimil că ar produce imagini. Iniţial, acum zece ani, eu căutam să expun lung şi îmi imaginam că pot să fac un aparat care să surprindă traseul stelelor pe cer, dar nu preţ doar de o noapte, ci mai mult. Aparatele cu stenopă sunt limitate doar la imaginaţia fiecăruia, poţi să le bagi în apă, prin râuri, printre pomi şi să vezi cum creşte şi cade frunza copacului. Sunt foarte multe posibilităţi”, a explicat Daniel Tellman.