Un oficial implicat în testul Arhanghelsk confirma ipoteza exploziei unei surse atomice

Oficialul a declarat, într-un interviu video postat duminică seară de o publicaţie locală, că institutul face cercetări privind „surse de energie de mici dimensiuni pe bază de materiale fisionabile”, relatează publicaţia The New York Times.

Mai mult, agenţia atomică rusă, Rosatom, a confirmat indirect că accidentul a fost unul de natură nucleară, transmiţând sâmbătă, la două zile după incident, că explozia a fost cauzată de o defecţiune la „sursa de energie pe bază de izotopi a unui motor de rachetă cu combustibil lichid”.

Rosatom a precizat că în urma accidentului au decedat cinci cercetători din cadrul Centrului Nuclear Federal din Rusia. Ulterior, bilanţul accidentului a crescut la 7 morţi.

Iniţial, autorităţile militare ruse au susţinut că accidentul s-a produs în cursul testării unui motor de rachetă cu combustibil lichid şi au negat informaţiile privind o creştere a radioactivităţii, contrazicând administraţia oraşului Severodvinsk, localitatea aflată în apropierea bazei unde a avut loc accidentul. Administraţia oraşului a anunţat că a detectat o creştere a radioactivităţii pentru o perioadă scurtă de timp, însă mesajul a fost şters ulterior fără nicio explicaţie.

Potrivit presei ruse, autorităţile locale au recomandat locuitorilor să consume suplimente pe bază iod, substanţă folosită pentru a atenua efectele expunerii la radiaţii.

Deşi încă nu a existat o reacţie publică din partea SUA, oficiali din cadrul serviciilor americane de informaţii suspectează că accidentul s-a produs în cursul testării unui prototip al unei rachete cu propulsie nucleară, denumită 9M730 Burevestnick (SSC-X-9 Skyfall, potrivit terminologiei NATO).

Aceasta este o rachetă de croazieră anunţată de preşedintele rus Vladimir Putin, în martie 2018, despre care liderul de la Kremlin a afirmat are o „rază de acţiune nelimitată” şi este „invincibilă în faţa tuturor sistemelor antiaeriene şi antirachetă existente şi potenţiale”.

Mai multe rapoarte guvernamentale americane au indicat că potenţiala dezvoltare de către Rusia a unei rachete cu propulsie nucleară reprezintă un nou tip de ameninţare la adresa securităţii Statelor Unite.

Aceste rachete ar putea efectua manevre aleatorii în timpul zborului la altitudini joase, lucru care le-ar face aproape invulnerabile în faţa sistemelor antibalistice americane din Alaska şi California, care au drept rol să intercepteze rachetele balistice intercontinentale în momentul în care acestea zboară în spaţiu pe o traiectorie relativ predictibilă.

Accidentul are loc într-un moment critic în cursul competiţiei nucleare între Statele Unite şi Rusia. La începutul lunii, Administraţia de la Washington a finalizat procesul de retragere din Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare, acuzând Moscova de încălcarea acordului. Mai mult, există temeri că acordul Noul START (Tratatul pentru Limitarea Armelor Strategice), ultimul acord major ce limitează dezvoltarea forţelor nucleare, care va expira în 2021, nu va fi reînnoit după această dată.

O serie de experţi consideră ca fiind parţial fantasmagorice eforturile Administraţiei Vladimir Putin de a dezvolta astfel de arme, tehnologie pe care Statele Unite au încercat fără succes să o dezvolte în perioada Războiului Rece.

„În general sunt de părere că această tentativă de a dezvolta o rachetă de croazieră cu propulsie nucleară cu rază de acţiune nelimitată este o nebunie”, a declarat Ankit Panda, expert în cadrul Federaţiei Oamenilor de Ştiinţă Americani.

Deşi amploarea incidentului pare să fie cu mult mai redusă decât accidentul atomic de la Cernobîl, răspunsul lent al autorităţilor şi secretomania din jurul situaţiei a cauzat anxietate şi confuzie în rândul locuitorilor din zonă şi a atras atenţia experţilor din SUA şi Europa.

În pofida riscurilor asociate cu o astfel de tehnologie, pentru preşedintele Vladimir Putin, care se confruntă cu o opoziţie crescândă în plan intern, dezvoltarea de noi arme este o parte cheie a argumentul său potrivit căruia scopul său este să aşeze Rusia în poziţia pe care Uniunea Sovietică o deţinea pe scena globală ca mare putere.