De ce să NU mâncăm pe fugă?

Atunci când mâncăm pe fugă, nu mai suntem atenţi la ceea ce mâncăm şi asta înseamnă două lucruri: nu putem savura alimentele din farfurie şi nu putem percepe la timp senzaţia de saţietate. Când nu ne dăm timp ca să savurăm mâncarea, avem o senzaţie de insatisfacţie. De aici porneşte dorinţa de a mai mânca ceva, ceva care să ne aducă o mica bucurie şi care să alunge stresul pe care îl simţim deja. De cele mai multe ori, acel „ceva” este un dulce concentrat de care nu aveam de fapt nevoie. Şi pe care l-am fi putut evita dacă ne-am fi oprit puţin din ce făceam ca să ne bucurăm de masă.

• Unul dintre marii producători de cărbune din lume renunță la extracție
• Vești proaste pentru 4.000 de angajați Ford! Gigantul auto pregătește concedieri în Europa

O altă urmare este apariţia unei paradoxale senzaţii de foame la scurt timp după ce am mâncat. Mâncatul în grabă te face să nu observi senzaţia de saţietate. Sau să nu ai suficient timp ca să apară această senzaţie de saţietate, să percepi acel senzor intern care spune „e suficient”.

Cu alte cuvinte, dacă mâncăm în linişte ne săturăm cu o cantitate mai redusă de hrană – cantitatea care este de fapt cea necesară şi suficientă. Evitarea mâncatului pe fugă e un mijloc de a preveni greutatea corporală excesivă.

Alt motiv pentru care oamenii mănâncă pe fugă este amânarea prelungită a uneia dintre mese. Dacă nu mănânci la timp, senzaţia de foame va fi mult mai acută – spunem popular „foame de lup” şi poţi avea tendinţa să mănânci foarte repede o cantitate mare (în exces faţă de necesar) de alimente. Dacă este o întâmplare ocazională, cel mai probabil impactul asupra organismului este unul nesemnificativ, dar dacă devine regulă, şi această situaţie este un factor de favorizare a supraalimentaţiei.

Indiferent de motiv, mâncatul pe fugă favorizează supraalimentaţia. Pe lângă creşterea greutăţii, pot să apară şi o serie de consecinţe metabolice: creşterea glicemiei, a insulinemiei sau a grăsimilor în sânge, în special trigliceridele. Poate să apară şi încărcarea grasă a organelor interne, în special la nivelul ficatutului, respectiv steatoza hepatică.

Tot acest mâncat în grabă înseamnă că alimentele nu sunt suficient de bine mărunţite la nivelul cavităţii bucale, ceea ce le va prelungi şederea în stomac, cu consecinţe neplăcute, de la durere de stomac dată de distensia gastrică, însoţită sau nu de greaţă, la senzaţia de stomac greu. Mărunţirea alimentelor este în mod special importantă pentru vegetalele crude. Acestea îşi adăpostesc nutrienţii valoroşi în învelişuri celulozice, pe care omul nu le poate digera. Este important ca aceste învelişuri să fie rupte mecanic, proces la care masticaţia are o contribuţie majoră. O mărunţire insuficientă a alimentelor atrage după sine o golire mai lentă a stomacului, o digestie încetinită, o valorificare mai redusă a substanţelor nutritive de la nivelul tubului digestiv.

Când mănânci pe fugă înghiţi mai mult aer, care va determina sau accentua fenomenele de balonare, favorizate şi de mărunţirea ineficientă. Mai ales cei care suferă de boala de reflux gastroesofagian trebuie să evite mâncatul în grabă, pentru că pot să apară arsuri esofagiene sau regurgitaţii alimentare.

Ne place sau nu, majoritatea găsim confort în mâncare. Simpla savurare a unor alimente gustoase, dar sănătoase, într-o atmosferă liniştită, din vase care să ne facă plăcere, este un mic moment de bucurie pe care putem să ni-l oferim în fiecare zi. Depinde de fiecare dintre noi dacă facem din alimente, respectiv mesele de toate zilele, un aliat sau un duşman în ceea ce priveşte sănătatea.

Un articol scris de Elena Tănase, nutriţionist şi lector al Fundaţiei Calea Victoriei, care în perioada 22-24 iulie va susţine un curs de nutriţie pentru adolescenţi (14-17 ani) .