Roboţii chirurgicali au luat naştere în urmă cu aproximativ 30 de ani, chiar dacă noi abia în ultimii ani am început să îi vedem puşi în practică. Primul robot de acest tip s-a numit Westinghouse PUMA 2000 şi a executat cu succes o biopsie cerebrală. De atunci şi până în prezent, medicii chirurgi şi roboţii au conlucrat pentru rezultate din ce în ce mai bune în diverse operaţii mai mult sau mai puţin complicate.
Un robot chirugical care a făcut furori în ultimii ani este robotul da Vinci, care ajută chirurgul să execute mişcări mai sigure, în spaţii anatomice înguste, închise sau greu abordabile, reducând semnificativ oboseala chirurgului asociată cu chirurgia laparoscopică convenţională. De asemenea, robotul da Vinci da permite efectuarea de operaţii laparoscopice într-un mod mai funcţional. Gesturile precise permit disecţia de mare acurateţe, milimetrică, a leziunilor anormale. Atunci când este vorba de un cancer, asta înseamnă siguranţă că ai scos tumora, lăsând cât mai mult din ţesutul sanatos, deci şi o rată de recidivă mult scăzută.
Însă chirurgia robotică prezintă şi alte avantaje, cum ar fi: reducerea complicaţiilor cauzate de erorile umane, suturarea mai rapidă şi mai precisă a plăgilor, colectarea de date la fiecare intervenţie chirurgicală, care vor ajuta la îmbunătăţirea tehnicilor pe viitor.
Nu este exclus însă ca roboţii chirurgicali să fie construiţi în aşa fel încât să nu mai depindă de acţiunile umane în viitorul apropiat.
Asistenta care schimbă aşternuturi sau montează o perfuzie ar putea deveni în curând o amintire. Cu ajutorul inteligenţei artificiale, astfel de acţiuni ar putea fi în viitor asigurate de asistenţi robotizaţi, aşa cum este Angel, care pot asculta, vorbi sau executa anumite comenzi specifice unui asistent uman. Aceşti roboţi vor putea fi codaţi în aşa fel încât să poată răspundă la întrebările pacienţilor, să le ofere acestora medicaţia necesară sau să alerteze medicul când observă ceva în neregulă.