Copiii surzi din România ar putea avea o limbă oficială

„Nu e ficţiune, e realitate nefardată. Pauză la o şcoală specială pentru copiii surzi. Copii între 9 şi 12 ani. Se uită la desene animate. E linişte. Toţi se concentrează să înţeleagă povestea. Pentru că desenele animate nu sunt subtitrate. Şi, totuşi, se uită, încercând să îşi traducă singuri povestea. Am tot ezitat, de mai bine de un an de când fac documentare pe acest subiect, să depun legea prin care statul român trebuie să recunoască limba semnelor române ca limbă maternă/specifică a acestor persoane. După întâmplarea de ieri care mi-a pus capac, azi am depus-o la Camera Deputaţilor. Va fi o muncă dificilă, dar e cazul ca statul român să îşi asume această responsabilitate”, a scris Adriana Săftoiu, pe Facebook.

Potrivit articolului 1 din proiectul legislativ, „România recunoaşte existenţa şi valoarea culturală şi pedagogică a Limbii Semnelor Române, (LSR) ca limbă specifică a persoanelor surde si hipoacuzice”.

De asemeena, „persoanele surde şi hipoacuzice au dreptul să folosească limbajul semnelor în raporturile cu autorităţile administraţiei centrale şi locale pentru a-şi exercita totalitatea drepturilor cetăţeneşti”.

Proiectul legislativ vizează şi dreptul persoanelor surde sau cu deficienţe de auz să fie asistate de un interpret autorizat în limba semnelor române pentru susţinerea examinarii în vederea obţinerii carnetului de şofer, în situaţii care implică instanţe de anchetă şi de judecată.

„Proiectul de lege propune recunoaşterea limbii semnelor române (LSR) ca limbă maternă pentru persoanele surde şi hipoacuzice din ţara noastră. LSR este o limbă de sine stătătoare, utilizată de persoanele surde şi hipoacuzice, cu propria structură gramaticală, sintaxă, reguli gramaticale şi alte componente specifice. Pentru cei aproximativ 30.000 de persoane surde si hipoacuzice LSR este un: • instrument de comunicare • instrument de gândire • instrument de învăţare • instrument de construire a identităţii. Pentru această comunitate, limba maternă este LSR. O persoană surdă din naştere nu a auzit niciodată limba română, nu gândeşte şi nu comunică folosind limba română, ci limba semnelor române. În egală măsură, o persoană care şi-a pierdut auzul va folosi pentru comunicare LSR care va deveni limba lui naturală”.

Iniţiativa legislativă a fost înregistrată la Camera Deputaţilor, prim for sesizat, decizional fiind Senatul.