Papa Francisc şi provocările din interiorul Bisericii Catolice

În 2016, papa Francisc a dorit să numească o femeie ca director adjunct al biroului de presă al Vaticanului, însă s-a lovit imediat de opoziţie din partea membrilor din înalta ierarhie a Bisericii Catolice.

• Chiar și câinii pot face Alzheimer. Care sunt semnele de demență canină?
• Cele mai iubite băuturi de Crăciun afectează sănătatea oaselor

„A trebuit să lupt”, a declarat acesta într-un interviu acordat Reuters anul trecut.

Întrebat de ce liderul Bisericii Catolice – care numără aproximativ 1,3 miliarde de credincioşi -, ce pe atunci se afla deja de trei ani în Sfântul Scaun, nu putea să numească o femeie într-un post din ierarhia de mijloc, papa a zâmbit şi a răspuns: „Şefii nu pot face întotdeauna ceea ce doresc”.

Francisc a refuzat să spună cine s-a opus numirii Palomei Garcia Ovejero, o jurnalistă spaniolă în vârstă de 42 de ani, ca singura femeie cu o funcţie executivă în biroul de presă al Vaticanului şi una dintre puţinele cu poziţii cheie în toată instituţia.

Episodul este însă un exemplu al luptelor duse de papa Francisc pentru schimbarea treptată a culturii Vaticanului şi pentru transformarea Bisericii Catolice într-o instituţie eficientă, iertătoare şi care acceptă drepturile tuturor.

Aflat în al şaptelea an de mandat, papa Francisc se confruntă în continuare cu multe probleme pe care le-a moştenit de la predecesori, precum scandalurile sexuale, reformarea administraţiei centrale a Vaticanului, dar şi criticile venite din partea conservatorilor.

Reforme majore

Papa Francisc a impus reforme majore, recunoscute chiar şi de unii dintre criticii săi, de exemplu, în ceea ce priveşte finanţele Vaticanului, sistemul devenind mai transparent. Dar mai sunt încă multe de făcut. La venirea sa, congregaţii şi dioceze erau afectate de corupţie, în special în Africa. În plus, Vaticanul se afla într-o situaţie financiară delicată, din cauza crizei economice.

Însă chiar şi cei care îl sprijină consideră că papa este impulsiv uneori şi ar trebui să se consulte mai mult cu cei din domeniu.

Francisc a promovat compasiunea, nu excluderea, iertarea, nu pedeapsa, şi o mai mare deschidere a bisericii, aceasta fiind strategia sa de a încetini scăderea numărului de credincioşi din Vest şi de a repoziţiona instituţia pe care o conduce spre un viitor în care majoritatea membrilor săi vor trăi în regiuni mai sărace ale emisfere sudice.

În acţiuni simbolice, a vizitat deţinuţi, cărora le-a spălat picioarele, inclusiv ale unor femei şi musulmani, ca parte a unor ritualuri din Săptămâna Mare care datează de secole şi care implicau până atunci doar preoţi şi aveau loc doar în bisericile din Roma.

Deşi nu s-a exprimat în favoarea avortului, papa Francisc spune că acest subiect a devenit o obsesie parte din aşa numita „cultură a războiului” din Biserica Catolică, în special în SUA, care îndepărtează instituţia de la probleme sociale grave, precum sărăcia, nedreptatea, conflictele armate, migraţia şi problemele climatice.

Reformarea Curiei

Curia (administraţia Vaticanului) este un organism centralizat şi secret şi care se modernizează extrem de lent. Comunicarea sa este în continuare opacă, mentalitatea este precum a unei fortăreţe asediate, iar rivalităţile interne persistă. O nouă constituţie a Curiei este într-o etapă finală, după şase ani de consultări.

Înainte de alegerea sa ca papă, unii oficiali ai Curiei au fost implicaţi în scandaluri diverse, printre care şi scurgeri de informaţii.

În scrisoarea de Crăciun adresată Curiei în 2014, Francisc a declarat că lăcomia, comploturile şi arivismul i-au infectat pe unii membri ai Curiei cu „Alzheimer spiritual”.

De asemenea, le-a spus preoţilor şi călugăriţelor să nu cedeze ispitelor, de exemplu, să folosească maşini simple, nu ultimele modele.

Problemele în funcţionarea Curiei au jucat un rol în încheierea mandatului suveranului pontif precedent, Benedict al XVI-lea, care a demisionat în 2013, pe fondul apariţiei în public a unor documente secrete.

Francisc a decis de la începuturi că nu se va supune Curiei şi a numit un diplomat cu experienţă, cardinalul Pietro Parolin, în funcţia de secretar de stat.

De asemenea, a reanalizat problema scandalului în care fusese implicată banca Vaticanului, pe care la un moment dat s-a gândit să o închidă.

Departe de ochii credincioşilor care îl admiră, Francisc este o persoană abilă, îşi organizează singur agenda, îşi cară singur geanta, spun surse apropiate, care adaugă faptul că suveranul pontif obişnuieşte să evite să îi informeze chiar şi pe oficialii de la cel mai înalt nivel privind anumite decizii, pentru a evita scurgerile de informaţii.

Papa a fost lăudat de unii catolici pentru perspectiva sa proaspătă, în raport cu conservatorismul predecesorilor, dar a fost şi văzut de mulţi ca o ameninţare în ceea ce priveşte continuitatea tradiţiei catolice, în timp ce unii progresişti l-au criticat pentru faptul că doar a cosmetizat imaginea instituţiei pe care o conduce, în subiecte precum divorţul, drepturile comunităţii LGBTQ, precum şi abuzurile sexuale, potrivit vox.com.

Papa Francisc va face o vizită istorică în România între 31 mai şi 2 iunie. Călătoria apostolică a papei Francisc în România are loc la 20 de ani după cea efectuată de Sfântul Ioan Paul al II-lea, în 1999, şi se desfăşoară sub genericul „Să mergem împreună!”.