Sigmund Freud a fost primul care a vorbit despre această tulburare. El a numit-o obsesională deoarece a descoperit-o la pacienţii săi care aveau diferite obsesii şi ritualuri ciudate, avea un câte unul sau mai multe gânduri agresive care nu le dădea deloc pace. Unele persoane care suferă de pe urma acestei probleme pot avea gânduri care nu le dau pace: îşi imaginau cum ar fi să pună mâna pe un cuţit şi să omoare o persoană iubită sau poate cum ar fi fost să întreţină relaţii sexuale cu o persoană pe care o urăsc. Ideea este că aceste gânduri sunt percepute ca fiind parazite, diferite de toate celelalte şi trezesc în persoane senzaţii de teamă şi anxietate. În cadrul aceleaşi probleme apare şi controlul.
Unii oameni au tendinţa de a controla foarte mult alte persoane, în timp ce acelea controlate se simt sufocate uneori. Legat de acest fenomen este şi avariţia. Avariţia apare ca un control excesiv al banilor, dorinţa de a păstra cât mai mult în interior, de a nu da nimic afară. În continuarea acestui punct de vedere vine şi încăpăţânarea care este o dorinţă de a nu fi invadat şi controlat de alte gânduri şi de a păstra în interior propriile gânduri. De asemenea, multe persoane care au astfel de tulburări tind să pară a fi de gheaţă, să îşi izoleze sentimentele, să pară neatinşi de iubire sau de agresivitate. Alături de aceste manifestări pot apărea şi psihosomatizări cum ar fi probleme digestive, hemoroizi, creşterea tensiunii etc. .
Imaginaţi-vă un bărbat însurat care îşi iubeşte nevasta. Uneori, din iubirea faţă de ea, el o întreabă mereu pe unde a fost sau îi spune unde să meargă pentru a fi cel mai bine pentru ea. Pe de altă parte, dacă femeia propune ceva, se ajunge în acel caz în care el demonstrează că are mai multă dreptate şi soluţia sa este cea mai bună. Din când în când, în momentul în care încearcă să îşi exprime dragostea faţă de femeie, se ajunge la situaţia în care el o răneşte fără să îşi dea seama. Din exterior, par a fi o familie normală, fără prea multe sentimente arătate, două persoane mature.
În cadrul acestei probleme pot exista probleme legate de narcisism. O importantă idee ce apare în cadrul tulburării de personalitate obsesionale este cea a evitării dependenţei. Pentru a se apăra împotriva dependenţei, unele persoane tind să trateze persoanele din jur ca fiind nedemne de ei, mult mai neimportante, astfel punându-se ele însele pe un piedestal şi mărind distanţa între cei doi.
Datorită faptului că Sigmund Freud a descoperit şi a teoretizat cel mai bine această patologie, se recomandă psihoterapia psihanalitică. Aceasta se poate face prin şedinţe săptămânale sau prin şedinţe online. Problema multor astfel de persoane este legată de agresivitate, astfel că se poate recomandă participarea la multe ore de sport şi plimbări în aer liber, astfel încât liniştea să poată să îşi facă simţită prezenţa.
Articol scris de Tiberiu Seeberger, psihoterapeut psihanalist (www.seeberger.ro, 0760615143)