Ce este misofonia, care sunt cauzele şi cum se manifestă
Denumirea a apărut în anul 2001, iar afecţiunea mai este cunoscută şi ca sindromul sensibilităţii la sunete, fiind atât de ordin fizic, cât şi psihic. Conform unei cercetări, s-a descoperit că persoanele care suferă de misofonie au o structură diferită a creierului, ceea ce duce la reacţii atipice la auzul acestor sunete. Această hipersensibilitate poate apărea în viaţa de zi cu zi cu zi, provocând astfel anxietate, furie sau chiar stări de panică. De asemenea, poate duce la izolare şi depresie. Cercetătorii vorbesc despre această afecţiune ca fiind relativ nouă, neexistând criterii concrete pentru a fi diagnosticată.
Misofonia: sunete declanşatoare
- mestecare
- sorbire
- înghiţire
- curăţarea gâtului
- pocnirea buzelor
- sunetul respiraţiei
- creionul sau pixul care zgârie foaia în timpul scrisului
- ticăitul ceasului
- trântirea portierei
- ciripitul păsărilor, sunetele greierilor sau ale altor animale
Orice sunet poate fi un declanşator al acestei afecţiuni. În cazul unor persoane care suferă de misofonie, chiar şi imaginile pot reprezenta un declanşator:
- frecarea nasului
- jucatul prin păr
- mişcarea obsesivă a piciorului
Misofonia: cum se manifestă
Să zicem că cineva bate cu unghiile pe o suprafaţă şi nu se mai opreşte. La persoanele care suferă de misofonie şi experimentează această situaţie, pielea se face ”de găină” sau apare o stare de agitaţie, iar acestea îşi doresc ca sunetul să se oprească imediat. Un fel de tsunami de răspunsuri negative are loc instant, sentimentele sunt extrem de complexe şi persoana simte nevoia ca acel sunet să dispară.