Modalităţile de a măsura fericirea sunt mult mai vechi decât sărbătoarea dedicată acesteia. În 1972, al patrulea rege al Bhutanului, Jigme Singye Wangchuck, a declarat, într-o conferinţă internaţională, că „fericirea naţională brută este mult mai importantă decât produsul intern brut”. Conceptul său presupunea că dezvoltarea sustenabilă trebuie să ţină cont şi de aspectele non-economice ale bunăstării. Acesta a fost materializat prin crearea conceptului Fericirii Naţionale Brute şi impunerea a patru piloni de dezvoltare: buna guvernare, dezvoltarea socio-economică sustenabilă, conservarea şi promovarea culturii şi protecţia mediului, potrivit Mediafax.
În anul 2005 a apărut primul index global al fericirii. Acesta a fost creat de către International Institute of Management, o instituţie din Statele Unite ale Americii. Anul 2006 a marcat lansării conceptului Genuine Progress Index(GPI), care avea ca scop măsurarea şi a bunăstării, şi a fericirii.
În 2010, cei patru piloni de dezvoltare din Bhutan au fost împărţiţi pe nouă domenii: standardele de viaţă, educaţia, sănătatea, mediul, vitalitatea comunităţii, folosirea timpului, bunăstarea psihologică, buna guvernare şi capacitatea de adaptare şi promovare culturală.
Modelul indexului fericirii a fost preluat şi de alte ţări. În 2007, Thailanda a creat o măsurătoare proprie, denumită Green and Happiness Index. Doi ani mai târziu, Statele Unite au pus bazele indexului bunăstării, prin intermediul sistemului de sondare Gallup. Acesta avea la bază şase criterii: evaluarea vieţii, sănătatea emoţională, mediul de muncă, sănătatea fizică, comportamentele sănătoase şi accesul la necesităţile de bază.
În 2010 a fost creat Indexul Multidimensional al Sărăciei. El a luat naştere în cadrul Iniţiativei Sărăciei şi Dezvoltării Umane, care aparţine universităţii din Oxford, Regatul Unit, şi cuprindea cinci teme de evaluare, printre care se numără calitatea muncii, emanciparea, siguranţa pe plan fizic şi bunăstarea psihologică.
Anul 2011 a marcat apariţia Raportului Mondial al Fericirii, lansat de Organizaţia Naţiunilor Unite, dar şi a unui index al fericirii în Canada. Modelul măsurătorii a fost adoptat şi în Coreea de Sud în 2012, iar iniţiative şi strategii similare au mai fost propuse în oraşul american Seattle, dar şi în regiunea indiană Goa.
Iniţiativa de a marca o zi internaţională a fericirii a venit din partea lui Jayme Illien, un filantrop şi activist american. Acesta deţinea funcţia de consiler al Naţiunilor Unite şi era menbru al organizaţiei „Economişti pentru pace şi securitate”, afiliată ONU. Illien şi-a prezentat conceptul în faţa oficialilor Organizaţiei Naţiunilor Unite în 2011 şi a primit atât sprijinul Secretarului General, Ban Ki moon, cât şi cel al celor 193 de state membre.
Data de 20 martie a fost aleasă de Illien pentru că ea coincidea cu echinocţiul de primăvară. Acesta este un fenomen resimţit pe plan universal, care are loc atunci când soarele se află exact pe ecuatorul ceresc.
În 2011 este adoptată rezoluţia 65/309 a Adunării Generale a Naţiunilor Unite. Aceasta purta titlul „Happiness: towards a holistic approach to development” şi încuraja guvernele statelor membre să recunoască existenţa altor modalităţi de măsurare a bunăstării, o integrare mai bună a politicilor economice şi sociale şi dezvoltarea de politici dedicate protecţiei mediului şi alcătuirea unor indicatori care să servească drept ghid în alcătuirea politicilor publice.
Sărbătoarea a devenit oficială pe 28 iunie 2012, o dată cu adoptarea rezoluţiei 66/281 a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Aceasta proclama data de 20 martie ca Ziua Internaţională a Fericirii, iar modurile recomandate de a celebra această zi erau activităţile cu caracter educaţional şi de creştere a gradului de conştientizare asupra conceptului.
Prima Zi Internaţională a Fericirii a fost celebrată pe 20 martie 2013, în cadrul unei conferinţe susţinute în New York sub edgida TedXTeen. La eveniment au participat Ndaba Mandela, nepotul fostului preşedinte sud-african Nelson Mandela şi Chelsea Clinton, fiica fostului preşedinte american Bill Clinton.
În anul 2014, celebrările au fost promovate de muzicianul american Pharell Williams şi Fundaţia Naţiunilor Unite prin lansarea primului videoclip de 24 de ore. Acesta a fost realizat pentru piesa „Happy” a lui Williams şi a constat din filmări trimise de oameni din toată lumea. Artistul a jucat un rol important şi în cadrul festivităţilor din 2015, când a susţinut un discurs în faţa Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite în cadrul căruia a proclamat că fericirea este un drept din naştere şi a făcut un apel la acţiune împotriva schimbărilor climatice.
Site-ul oficial al evenimentului, happinessday.org, recomandă mai multe modalităţi de a celebra această zi. Printre acestea se numără promovarea sărbătorii pe reţelele de socializare fie prin postarea logo-ului evenimentului pe Facebook, fie prin hashtag-urile #tenbillionhappy, #internationaldayofhappiness, #happinessday, #choosehappiness, #createhappiness sau #makeithappy pe Instagram.
Participanţii mai sunt sfătuiţi să facă ceva ce le aduce fericirea. Mai sunt recomandate promovarea rezoluţiilor care au stat la baza adoptării Zilei Internaţionale a Fericirii, participarea la evenimente desfăşurate în lume cu ocazia Săptămânii Fericirii (17-23 martie), a căror listă completă poate fi găsită pe site. Depunerea de angajamente legate de creşterea fericirii în lume şi promovarea ţelurilor globale ale Naţiunilor Unite (printre care se numără asigurarea egalităţii de gen sau a apei potabile, dar şi eradicarea sărăciei sau foametei mondiale) sunt şi ele susţinute.