Echinocţiul de primăvară din 2020. Durata zilei, în continuă creştere
Potrivit explicaţiilor specialiştilor de la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”, mişcarea aparentă a Soarelui pe sfera cerească, ca urmare a mişcării reale a Pământului în orbita sa, produce diferenţe în durata zilelor şi nopţilor în anumite perioade ale anului, datorită poziţiei aproxiamativ fixe în spaţiu a axei de rotaţie a Pământului, precum şi a înclinării sale faţă de planul orbitei acestuia. În decursul unui an, Soarele parcurge pe sfera cerească un cerc mare, pe care astronomii îl denumesc eliptică şi care face cu ecuatorul ceresc un unghi de 23° 27′.
La momentul echinocţiului de primăvără, Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera sudică a sferei cereşti în cea nordică. Când Soarele se află în acest punct, numit punct vernal, el descrie mişcarea diurnă în lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determină, la data respectivă, egalitatea duratei zilelor cu cea a nopţilor, indiferent de latitudine.
Pentru ţara noastră, aflată la latitudinea de 45°, această cifră reprezintă şi valoarea medie a înălţimii Soarelui deasupra orizontului la momentul amiezii, după cum informează Observatorul Astronomic. În 20 martie 2020, Soarele răsare în punctul cardinal est şi apune în punctul cardinal vest.
Credit foto: Shutterstock
Din momentul echinocţiului de primăvară, durata unei zile va fi în continuă creştere până în 21 iunie, când va avea loc solstiţiul de vară. Pe 20 martie 2020, ziua este egală cu noaptea.
În ceea ce priveşte terminologia, „echinocţiu” provine din cuvântul latin „æquinoctium”, rezultat prin combinarea cuvintelor „æquus” (egal), „nox” şi „noctis” (noapte).
De-a lungul timpului, au existat o serie de obiceiuri şi tradiţii legate de echinocţiul de primăvară. Spre exemplu, dacii ar fi desfăşurat dansuri rituale şi sacrificii cu acest prilej, într-o grotă de la Şinca Veche.