Absolvent cu diplomă de merit al Facultăţii de Geologie şi Geografie, Universitatea din Bucureşti (1960), Gheorghe Udubaşa a obţinut doctoratul la Universitatea din Heidelberg, cu distincţia summa cum laude (1972). A lucrat la Institutul de Geologie şi Geografie al Academiei Române, ulterior la Institutul Geologic al României, al cărui director a fost vreme de 17 ani (1996 – 2003). Între 1970 şi 1972 a fost cercetător asociat ca bursier Humboldt al Institutului de Mineralogie şi Petrografie al Universităţii din Heidelberg.
A fost profesor asociat la Universitatea din Stellenbosch, Africa de Sud (1993), în perioada 1997 – 2001, profesor asociat al Universităţii de Nord din Baia Mare, iar, din 2003, profesor asociat şi cercetător ştiinţific la Centrul de Cercetare Lythos al Universităţii din Bucureşti. Din 1999 a fost conducător de doctorat la Universitatea din Bucureşti.
„A obţinut rezultate remarcabile, uneori cu caracter de pionierat, într-o serie de direcţii, cum ar fi: identificarea unui mare număr de minerale, multe din ele reprezentând prime ocurenţe în ţară sau în Europa (mackinawit, cymrit, heterolit, greigit, maghemit), definirea şi argumentarea caracterului «tectogen», mai corect genetic legate de forfecare a unor mineralizaţii aurifere din metamorfite de grad mediu, identificarea unor minerale rare – prime ocurenţe în România (fayalit manganifer şi humite manganifere la Răzoare, kermezit şi berthierit la Ţibleş), aplicarea analizelor de izotopi ai sulfului în aprecierea genezei mineralizaţiilor, utilizarea spectroscopiei Mössbauer în precizarea unor particularităţi structurale ale unor minerale (olivine, amfiboli, nagyagit, pirită)”, se arată în comunicatul Academiei Române.
Rezultatele cercetărilor sale au fost prezentate în peste 300 de lucrări şi studii, scrise singur sau în colaborare.