Există o concepţie total greşită: ”Dacă după X ani de relaţie nu vă gândiţi la căsătorie, înseamnă că nu vă iubiţi”. Iubirea nu depinde de anii de relaţie pe care îi ai cu partenerul. Aceasta poate avea diferite forme, iar iubirea înseamnă mai mult decât a spune cuiva ”Te iubesc”care, să fim sinceri, în prezent şi-a pierdut complet sensul.
Faptul că omul de lângă tine te include în planurile sale de viitor înseamnă iubire. Faptul că îţi este alături şi în cele mai grele situaţii înseamnă iubire. Faptul că întotdeauna te alege pe tine chiar dacă nu eşti cea mai frumoasă, cea mai de succes femeie, cea mai cea. Faptul că deveniţi mai buni în doi, asta înseamnă iubire şi nicidecum un act sau o ceremonie făcută ”pentru că-ţi trece timpul”, deşi sunt de acord cu acest pas în faţa lui Dumnezeu, dar atunci când este sincer şi nu când este făcut pentru a-i mulţumi pe cei din jur.
Presiunea părinţilor asupra copiilor de a se căsători se regăseşte în majoritatea culturilor şi, cumva, şi părinţii au motivele lor. Întâlnim aici dorinţa arzătoare a părinţilor de a deveni bunici, dar mai ales de a avea urmaşi. Chiar şi atunci când alegi să faci pasul cel mare, după nuntă te vei confrunta cu o altă întrebare: ”Pe când copiii?”. Înainte de a lua aceste decizii trebuie să iei în calcul trei aspecte:
Continuarea pe CSID.