V-aţi confruntat cu situaţia în care copilul alege să petreacă mai mult timp cu mami sau cu tati, în măsuri inegale? Dacă fiul sau fiica voastră vrea să fie îmbrăcat/ă, hrănit/ă, răsfăţat/ă de partenerul tău de viaţă, te confrunţi cu o problemă comună în rândul părinţilor. Vestea bună: favoritismul copiilor este normal, temporat şi nu are legătură cu abilităţile de părinte, scrie brightside.me.
Copiii şi adolescenţii vor da dovadă de apartenenţă la unul dintre părinţi din diverse motive. Când vine vorba de bebeluşi, alegerea unui părinte în detrimentul altuia este sănătoasă şi o acţiune necesară dezvoltării, legată de procesul de ataşament afectiv. Pe măsură ce înaintează în vârstă, copilul va tinde spre unul sau celălalt dintre părinţi.
Cu cât părintele „exclus” cere atenţie din partea copilului, cu atât va fi exclus mai mult. Este un pas normal în creşterea lui, care se va încheia în curând. Păstrează-ţi calmul, ai răbdare, profită de timpul liber pe care ţi-l oferă cel mic.
Dacă ai NOROCUL să fii părintele preferat, asigură-te că îi dai şi partenerului/partenerei o şansă să se distreze alături de cel mic. Este posibil ca tu să te bucuri de cel mic, în timp ce jumătatea ta strânge rufe, găteşte sau stă în atelier sau repară ceva în casă… Dacă observi inegalitatea, încearcă să schimbi rutina familiei, pentru a avea oportunităţi EGALE în privinţa şederii cu copilaşii.
Activităţile de grup sunt importante, deoarece implică toată familie şi NIMENI nu este exclus. Este o ideea bună să alegi asemenea momente. Chiar şi 10 minute de activităţi comune contribuie la întărirea legăturilor de familie şi îndreaptă atenţia copilului către părintele mai puţin „băgat în seamă”.
Continuarea pe Gândul.