Celestina Albişor şi Dorel Popa au jucat, joi, rolul Baronesei Sophia şi al Baronului Samuel von Brukenthal, primind, la Palatul din Piaţa Mare a Sibiului, sute de oaspeţi, cărora le-au oferit prăjituri, fiind ziua baronului. Joi ar fi împlinit 297 de ani, scrie Mediafax.
„E foarte frumos şi interesant. Îmi place foarte mult interacţiunea dintre baroneasă şi oameni. Văd că prinde foarte bine reînvierea personalului istoric. Este foarte interesant. Eu lucrez ca restaurator în muzeu”, a spus Celestina, în timp ce se întreţinea cu oaspeţii din Palat.
„Îmi place mult rochia. E spectaculoasă, de gală. Am venit din Bucureşti şi am vrut să văd acest muzeu, despre care am auzit foarte multe lucruri bune. Când am auzit că e şi acces gratuit, că e ziua Baronului, am zis ca am şi noroc, nu puteam rata ocazia”, a spus Eva Tudoran, o tânără care a venit din Bucureşti.
În costumul de gală „Robe a la Francaise”, Dorel Popa l-a întruchipat, joi, pe Baronul Samuel von Brukenthal. Şi el, ca şi Celestina, sunt angajaţi ai Muzeului Naţional Brukenthal.
„Este o onoare să reprezinţi această personalitate istorică a Transilvaniei şi lucrând în acest muzeu este extraordinar să poţi duce o valoare mai departe, atât prin costume, cât şi pentru ce trebuie să fac pentru muzeu. Oamenii sunt încântaţi de costume. Eu port azi o replică făcută după costumul care îl avea Baronul pentru Gale, Robe a la Francaise. Îl purta doar pentru ocazii speciale”, a spus Dorel Popa.
Personajele Baronului şi al Sophiei von Brukenthal – soţia sa, au putut fi întâlnite, joi, la plimbare pe străzile din centrul Sibiului. Ei au oferit dulciuri copiilor şi au stat de vorbă cu turiştii şi localnicii.
Samuel von Brukenthal a fost consilier personal al împărătesei Maria Tereza, a creat şi condus secretariatul pentru naţiunea săsească de la Viena şi a fost şef al Cancelariei Curţii imperiale, ajutând comunitatea săsească din Transilvania. Pentru meritele sale a fost înnobilat cu titlul de baron în 1762. A fost cunoscut în întreg Imperiul Habsburgic pentru colecţiile sale importante, de valoare imensă, pe care le-a lăsat prin testament pentru a fi deschise pentru public la moartea sa. Tot prin testament el a lăsat această cerinţă să fie respectată „pe veci”. Încă din 1790, înainte de a muri, el a deschis palatul din Piaţa Mare a Sibiului pentru a fi vizitat, acesta fiind unul din primele muzee din lume înaintea Muzeului Louvre sau a altor muzee europene.