Artroza, boala degenerativă a articulaţiilor: simptome, diagnostic şi tratament

Artroza este cea mai frecventă boală cronică articulară, fiind o cauză importantă de dizabilitate fizică ce ocupă locul al doilea în cadrul bolilor cronice după afecţiunile ischemice cardiovasculare. Incidenţa artrozei creşte cu vârsta şi prezintă o frecvenţă mai mare la femei decât la bărbaţi. Artroza reprezintă prototipul bolilor legate de înaintarea în vârstă, afectând persoanele după 65 ani astfel: la 80% se evidenţiază modificări radiografice de artroză la cel puţin o articulaţie; 40% prezintă apariţia simptomatologiei şi numai 10% relatează limitarea activităţilor zilnice din cauza artrozei.

Factori de risc

• Suedia și Norvegia renunță la viitorul fără numerar din cauza Rusiei
• Cu cât au crescut acţiunile Trump Media în anul 2024?

Cei mai importanţi factori de risc studiaţi în dezvoltarea artrozei (cu diferite localizări: genunchi, şold, mână, coloana vertebrală şi piciorul) sunt: înaintarea în vârstă, sexul, rasa, predispoziţia genetică, obezitatea, traumatisme, tulburări de aliniament articular. Alţi factori de risc: densitatea osoasă, boli metabolice.

Vârsta este factorul corelat cel mai mult cu artroza. Dovada radiografică a artrozei este prezentă la majoritatea persoanelor peste 65 de ani. Mai mult de 80% din persoanele cu vârsta de peste 75 de ani sunt afectate, însă modificările radiologice nu se corelează întotdeauna cu simptomele clinice.

Sexul: femeile au o prevalenţă mai scăzută decât bărbaţii înainte de 50 de ani, dar după această vârstă există o creştere majoră a riscului de artroză la femei. Prevalenţa gonartrozei şi artrozei mâinii este mai mare la femei decât la bărbaţi, în timp ce coxartroza este mai frecventă la bărbaţi. Incidenţa diferită după 50 de ani între sexe poate fi rezultatul deficienţei post-menopauză de estrogen. Studii recente au asociat terapia de substituţie cu estrogeni cu un risc mai scăzut de gonartroză şi coxartroză în perioada post-menopauză.

Citeşte continuarea pe CSID.