Enterocolita este o afecţiune a tractului digestiv şi este provocată de infecţii cu bacterii, ciuperci, virusuri sau paraziţi. Vara incidenţa ei este mult mai mare, din cauza căldurii şi a faptului că alimentele se alterează mult mai uşor şi pentru că se manifestă de obicei prin diaree moderată sau severă, care poate fi însoţită de pierderea apetitului, vomă, crampe şi disconfort abdominal. Are printre urmări deshidratarea severă, de aceea copiii sunt cei mai vulnerabili în faţa acestei afecţiuni.
Ce metode de precauţie sunt necesare
În primul rând, ai grijă să speli foarte bine fructele şi legumele pe care le consumă copilul tău, să îl obişnuieşti pe acesta să se spele des pe mâini, dacă este încă foarte mic şi consumă formulă de lapte, prepară-i biberonul doar în momentul în care i-l dai, pentru că laptele se alterează foarte repede. În plus, evită alimentele uşor alterabile precum mezelurile, prăjiturile cu cremă, frişcă sau chiar îngheţată şi alege variante cât mai simple precum carne la grătar cu orez, legume proaspete sau la grătar, cartofi copţi cu un strop de unt proaspăt. Dacă vă petreceţi vacanţa la mare trebuie să ştii că apa sărată din mare este un mediu care, în principiu, nu permite dezvoltarea microbilor, dar este necesară mare grijă la igiena alimentară, igiena mâinilor şi este de preferat să consumaţi apă îmbuteliată.
Ce faci când copilul are enterocolită
Dacă toate măsurile de precauţie au fost inutile sau nu au putut fi respectate şi copilul a făcut totuşi enterocolită, trebuie să fci câteva lucruri esenţiale:
1. În caz de vărsături: după ce copilul varsă, trebuie păstrat repaosul digestiv aproximativ două ore, timp în care să nu primească nimic pe cale orală, nici măcar apă sau ceai, doar i se umezesc buzele dacă senzaţia de sete este foarte mare. După episodul de vărsătură stomacul copilului rămâne spastic, aşa că orice ar consuma va vărsa din nou, astfel că se va intra într-un cerc vicios. După ce au trecut cele două ore se administrează săruri de rehidratare, care vor fi consumate lent în următoarele două ore. Abia apoi se poate administra mâncare şi lichide, iniţial în cantităţi mici, care vor fi crescute progresiv.