Părinţii nu trebuie să îşi forţeze copiii să mănânce! Efectele practicii regăsite în multe familii

 

Nicoleta Tupiţă: Copilăria este o perioadă în care se formează obiceiuri de lungă durată.  De aceea, în alimentaţia copiilor trebuie să fie incluse toate grupele principale de alimente: cereale şi amidonoase (pâine, paste, orez, cartofi, cereale la mic dejun etc.), legume si fructe, lactate, leguminoase, carne şi peste, nuci şi seminţe, uleiuri de bună calitate. Mai rar, şi în cantităţi adaptate vârstei, se pot include şi produsele dulci. Cerealele şi toate produsele pe bază de făină şi cereale conţin carbohidraţi, principalii nutrienti care furnizează energie pentru creşterea şi dezvoltarea copiilor.

 

Micuţii, de cele mai multe ori, sunt mult mai activi decat adulţii (se joacă şi se mişcă mai mult din dorinţa de a „explora lumea”), tocmai de aceea au nevoie zilnic de prezenţa carbohidraţilor în alimentaţia lor. Legumele şi fructele furnizează şi ele carbohidraţi, dar, comparativ cu amidonoasele, în cantităţi mai mici, dar esenţiale pentru alte tipuri de nutrienţi. Cu toţii ştim că legumele si fructele sunt bogate în vitamine, iar cu cât se diversifică alimentaţia prin introducerea timpurie a acestora, cu atât beneficiază cel mic de o plajă mai largă de vitamine şi minerale.

 

Fructele si legumele mai sunt bogate şi în antioxidanţi, care „protejează” copiii de acţiunea radicalilor liberi. Proteinele şi carnea, peştele, ouăle, lactatele şi leguminoasele sunt deosebit de importante în procesul de creştere. Proteinele sunt căramizile organismului, nutrienţi al căror rol principal este cel de creştere şi formare de noi ţesuturi în organism. Uleiurile, nucile şi seminţele în stare crudă sunt surse foarte bune de grăsimi şi acizi graşi esenţiali (omega 3 şi unii acizi graşi de tip omega 6) care sunt incluşi şi ei în structurile unor organe şi ţesuturi. De asemenea, grăsimile sunt o sursă concentrată de energie şi ajută la asigurarea necesarului din perioada copilăriei.

 

Citeşte continuarea pe CSID.