Home » D:News » De ce este important să îţi developezi (corectezi) digital fotografiile

De ce este important să îţi developezi (corectezi) digital fotografiile

Publicat: 30.06.2018
Când mi-am achiziţionat primul DSLR, am ieşit entuziasmat prin oraş şi am început să fotografiez tot ce vedeam. Ajuns acasă, am copiat imaginile în calculator şi spre surprinderea mea, fotografiile arătau foarte banal şi nicidecum aşa cum mi le-am închipuit eu sau cum arătau locurile pe care le fotografiasem. Unele erau şterse, unele nu erau clare, dar cele care au ieşit arătau diferit de ceea ce văzusem cu ochiul liber. Imaginile arătau anoste, chiar plictisitoare şi seci.
Culorile erau ori deranjant de puternice, ori fără viaţă, iar cadrele aveau tente ciudate de galben, roşu sau albastru. Am început să mă documentez şi am aflat că aparatele DSLR au un format digital de imagine care se consideră un soi de ”negativ” digital, un format care se numeşte RAW (tradus: brut sau neprelucrat), care conţine foarte multă informaţie şi că acela este formatul recomandat pentru fotografiere. Zis şi făcut, am setat aparatul în format RAW şi am început să fotografiez cu nerăbdare şi gândidu-mă cu drag la cum imaginile mele vor arăta mult mai bine. Ajung acasă şi descarc fotografiile, surpriză: fotografiile arătau şi mai anoste. Motivul este unul care acum mi se pare foarte simplu şi logic – fotografiile trebuie să treacă printr-un minim de post-procesare: corecţie de bază a culorilor, contrast, expunere etc.

Aşadar să vorbim puţin despre importanţa developării digitale şi despre ce înseamnă asta. 

Să începem cu stabilirea diferenţelor dintre ceea ce numesc eu ”developare digitală” şi ”editare”. Developarea digitală este practic corectarea digitală a fotografiei, ea presupune corecţii de expunere, de contrast, culoare, balans de alb, reîncadrare şi corecţie de optică (toate obiectivele deformează ceea ce vedem cu ochiul liber, într-o anumită marjă). Editarea presupune manipularea fotografiei la nivel de mişcare a pixelilor, spre exemplu eliminarea unui obiect nedorit din cadrul fotografic, corecţia de piele în fotografia de portret sau de fashion. Cam astea ar fi în mare diferenţele majore în terminologie.
 
 
Eu voi vorbi acum doar despre partea de developare digitală şi importanţa ei în procesul fotografic. 
 
Unul dintre lucrurile pe care le tot repet la cursuri este că procesul fotografic (sau treaba unui fotograf) nu se termină decât atunci când ţii fotografia fizic, printată, în mână (am putea merge chiar şi un pas mai departe şi am putea spune că se termină chiar atunci când fotografia este înrămată). Motivul pentru care spun asta este pentru că de-a lungul acestui proces, fotografia trece prin numeroase schimbări şi modificări care îi pot schimba atmsofera sau mesajul.
 
De asemenea, aş vrea să mai adaug faptul că nu există o fotografie ”naturală”. Conceptul de ”natural” în fotografie (mai ales in fotografia digitală) se poate rezuma doar la un ”look” natural, în nici un caz într-un concept de naturaleţe de sine stătătoare a aparatului. Ideea că o fotografie care iese din aparatul de fotografiat digital este naturală dacă nu trece prin procesul de developare, este la fel de ridicolă ca ideea că un ceai este natural doar dacă mănânci planta, păi atunci mai este ceai? Nu este nimic ”natural” în procesul fotografic, nu a fost niciodată, nici când se folosea filmul şi nici înainte de asta.
 
Tot procesul fotografic este plin de prejudecăţi şi subiectivitate. Întâi este subiectivitatea în încadrare şi compoziţie, ce alegi să păstrezi în cadrul fotografic, ce scoţi din cadrul fotografic; apoi urmează subiectivitatea în ce priveşte momentul declanşării, fotografiezi când subiectul are în faţă piciorul stâng sau drept, când este în faţa vitrinei sau când este în stânga ei etc.; urmează developarea care este în sine un soi de artă, apoi selectarea imprimantei şi a tipului de hârtie pe care fotografia este imprimată, hârtie care alterează substanţial felul în care fotografia arată. 

Nu există o fotografie ”corectă” sau „naturală”

Este important de menţionat că nu există o fotografie ”corectă” sau „naturală”, totul este subiectiv şi totul este predispus atât subiectivităţii fotografului cât şi a privitorului. Ştiu că sună clişeic, dar frumuseţea chiar stă în ochii privitorului. Am ţinut să fac această precizare pentru a face clar faptul că folosesc cuvântul ”corect” sau ”corecţie” doar în limita a ceea ce se consideră ”corect” de către fotograf atunci când developează o imagine. Este vital să includem subiectivitatea în discuţie, pentru că o dată ce stăpâneşti developarea digitală, înţelegi că aceeaşi fotografie poate căpăta aspecte şi înţelesuri diferite, în funcţie de cum este developată. 
 
Acestea fiind spuse, developarea digitală este, în sine, o nişă în fotografie, tocmai pentru că importanţa ei în aspectului final al unei fotografii este foarte mare şi este greu de stăpânit, mai ales la început, când nu înţelegi exact ce presupune.
 
Există foarte multe tehnici şi programe cu care şi prin care imaginile pot căpăta intenţia iniţială a fotografului, important este ca acesta să aibă de la început o idee concretă faţă de ceea ce îşi doreşte de la fotografia pe care urmează să o facă. În timp, odată cu experienţa, un fotograf va dezvolta un simţ pentru developare şi se va gândi atât la momentul declanşării, cât şi la ce poate face cu imaginea după ce o va copia în calculator, întrebându-se dacă va trebui tăiată, dacă expunerea pe care urmează să o facă este pentru cer sau pentru subiect şi cum va compensa şi va corecta asta în developare.
 
Trebuie să vorbesc puţin şi despre o problemă care a crescut odată cu apariţia fotografiei şi a developării digitale. Anume ideea de a ”repara” greşeli făcute în momentul declanşării în developare sau în editare (Adobe Photoshop). Acest curent este cunoscut în branşă şi este foarte nociv atât pentru consumatorii de fotografie, cât şi pentru oamenii care vor să intre în lumea fotografică. Da, sunt lucururi care pot fi corectate în post-procesare: poţi elimina anumite obiecte/oameni, poţi recupera anumite detalii din cer sau din pielea/hainele unei persoane, etc.
 
Poţi face multe, dar nu poţi corect poziţia din care a fost făcută fotografia, cum nici compoziţia sau momentul declanşării nu pot fi schimbate. Totodată developarea digitală nu este infinită în potenţial: dacă expunerea este greşită şi astfel imaginea este prea iluminată sau prea întunecată, nimic nu o va salva. 
 
Ce încerc să spun, de fapt, este că atât developarea digitală, cât şi editarea sunt nişte unelte, la fel cum este şi aparatul de fotografiat şi obiectivele acestuia – mesajul vine de la cel care le utilizează.
 
Valentin Boboc este fotograf profesionist şi predă, la Fundaţia Calea Victoriei, cursul de Fotografie urbană pentru începători

 

Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase