Corturi fluorescente, echipament de căţărare, canistre goale şi chiar excremente umane se află pe calea bătătorită către vârful aflat la altitudinea de 8.848 de metri, scrie Phys.
Mai rău, topirea gheţii cauzată de încălzirea globală scoate la iveală gunoiul acumulat în munţi de pe vremea când Edmund Hillary şi Tenzing Norgay au urcat pe vârf pentru prima dată, acum 65 de ani.
Deşi au început să se facă eforturi de a curăţa zona, doar o mică fracţie din cantitatea totală de deşeuri a fost adusă în depozitele din aval. De asemenea, cantitatea de gunoi este într-o creştere constantă.
Pemba Dorje Sherpa, care a urcat până în vârf de 18 ori, susţine că multora pur şi simplu nu le pasă. La asta se adaugă faptul că oficialii iau mită pentru a închide ochii. „Nu există suficientă monitorizare la locurile de campare de la altitudini înalte pentru a asigura curăţenia muntelui”, a afirmat acesta.
Mai mult, cei neexperimentaţi intensifică problema. Şerpaşii, ghizi de altitudine înaltă care provin din populaţia locală, cară elementele mai grele precum corturile, cilindrii de oxigen şi frânghiile, iar cei neexperimentaţi nu reuşesc să care nimic, bazându-se în totalitate pe ghizi, ceea ce înseamnă că aceştia nu pot face faţă, lăsând gunoiul în urmă.
Mai rău, ecologii sunt îngrijoraţi că poluarea de pe Everest afectează sursele de apă din vale, gunoiul ajungând în râurile din aval în timpul musonilor.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: