Prof. dr. Memet Ozek: Cum poate fi tratată spasticitatea
Medicul de top explică pe larg cauzele spasticităţii, importanţa diagnosticării precoce şi opţiunile de tratament performant în cazul micilor pacienţi. Aceştia pot face progrese uimitoare dacă familia apelează la cea mai bună echipă de specialişti şi se implică pas cu pas în recuperarea care durează cel puţin până la maturitate.
Prof. dr. Memet Ozek: Mai întâi, trebuie să vorbim despre paralizia cerebrală şi de cauzele care o pot genera: traumatismele craniene, cele ale coloanei vertebrale, bolile neurodegenerative, paraparezele spastice ereditare şi hipoxia. Ce înseamnă paralizie cerebrală? Aceasta înseamnă de fapt o afectare a ţesutului cerebral fie din stadiul intrauterin, fie în timpul naşterii sau în timpul perioadei neonatale, adică în prima lună de viaţă. Astfel, la nivel cerebral, se întâmplă ceva, iar o parte din ţesutul cerebral este afectat. Asta înseamnă că nu va mai funcţiona normal niciodată, dar problema nu se va agrava. Spasticitatea este o consecinţă a acestui eveniment nefericit. Muşchii noştri sunt controlaţi de 3 structuri: prima este reprezentată de un centru din creierul nostru care activează muşchii, cea de-a doua este un alt centru care inhibă şi a treia este reflexul măduvei spinării.
Dacă centrul inhibitor suferă din cauza unui traumatism, atunci controlul este preluat de centrii stimulatori ceea ce duce la spasticitate. Problema spasticităţii nu e doar limitarea capacităţii de mişcare. Pacienţii noştri sunt copii şi cu timpul, cresc. Şi în ciuda programelor de recuperare, într-o bună zi, mai devreme sau mai târziu, dezvoltarea normală şi firească se va opri, iar starea micuţilor pacienţi va începe să se deterioreze. Aceştia cresc în înălţime, oasele se lungesc, iar muşchii afectaţi de spasticitate nu ţin pasul cu această dezvoltare. Şi atunci capacitatea de mişcare va fi limitată. Cu alte cuvinte, afectarea cerebrală nu se agravează, însă tabloul clinic este din ce în ce mai grav. De aceea, vorbim despre tratamente pe termen lung.
Spasticitatea şi naşterea prematură
Există destul de mulţi copii care se nasc prematur în zilele noastre şi care mai târziu, se confruntă cu probleme de spasticitate. Care sunt simptomele spasticităţii şi când ar trebui părinţii să meargă la un specialist?
Prof. dr. Memet Ozek: Există aşa-numiţii bebeluşi cu risc crescut de spasticitate. Dacă un copil se naşte prematur, înainte de 30 de săptămâni, atunci vorbim de un risc crescut de spasticitate. În aceste situaţii, recomandarea este ca recuperarea să înceapă cât mai repede, chiar dacă micuţul pacient nu prezintă semne de spasticitate. Să vă explic motivul! Să spunem că un copil de doar o lună prezintă o afectarea cerebrală într-o zonă a creierului! La această vârstă fragedă, nu există semne care să indice problema pentru că, în primele două luni de viaţă, doar centrii subcorticali sunt activi.
Citeşte continuarea pe CSID.