Cercetătorul australian de 104 ani a murit astăzi în urma unei sinucideri asistate realizate la o clinică din Elveţia.
David Goodall, ce nu suferea de o boală în fază terminală, a cântat bucuros câteva fragmente din Simfonia nr. 9 a lui Beethoven, unul fiind ”Oda Bucuriei”, în cadrul unei conferinţe de presă ce a avut loc miercuri, cu o zi înainte ca acesta să se sinucidă. Conform FoxNews, el le-a spus reporterilor că este fericit de această oportunitate
”La vârsta mea şi chiar la o vârstă mai mică decât a mea trebuie să ai libertatea să alegi dacă vrei să mori şi când vrei să mori,” a declarat Goodall. ”Abilităţile mele au început să scadă în ultimii ani, iar vederea în ultimii cinci ani a scăzut considerabil,” a adăugat el.
Goodall, ce a purtat un tricou pe care scria ”Îmbătrânesc ruşinos”, a afirmat că ar alege injecţia letală, dar metoda va fi aleasă în cele din urmă de către medici.
Recent, cercetătorul în vârstă de 104 ani îşi părăsise locuinţa din Australia pentru a călători în jurul lumii cu scopul de a-şi încheia viaţa.
Academicianul David Goodall, născut în Londra, a trăit într-un apartament mic din Perth, vestul Australiei, până acum câteva săptămâni. S-a retras din activitatea academică în 1979, dar a rămas implicat în munca sa. Goodall a editat 30 de volume ale seriei „Ecosistemele Lumii” şi a fost numit Membru al Ordinului Australian pentru munca sa ştiinţifică. În 2016, la 102 ani, a câştigat lupta pentru a lucra în continuare în campusul din cadrul Universităţii Cowan.
Elveţia a permis suicidul asistat încă din 1942. Deşi, până în prezent, mai multe state au trecut în legalitate această practică, la fel de multe acordă dreptul doar în cazul persoanelor cu boli în faze terminale. Asociaţia Medicilor din Australia se opune cu vehemenţă morţii asistate, considerând practica neetică. ”Doctorii nu sunt instruiţi să omoare oameni,” a declarat dr. Michael Gannon, în timpul unei dezbateri legislative.
Ce este sinuciderea asistată?
Autorizarea acestei proceduri permite medicilor să prescrie şi să pună la îndemâna pacienţilor aflaţi pe moarte, fără nicio speranţă de vindecare, la cererea expresă a acestora, mijloace care să le permită să îşi pună singuri capăt vieţii. În unele ţări (Elveţia, de pildă) este permisă numai această formă de intervenţie – punerea la îndemână a mijloacelor de suprimare a vieţii; este important ca pasul final să fie făcut de către pacientul însuşi, act care se încadrează în definiţia sinuciderii asistate medical – fiind interzisă aşadar intervenţia directă, precum administrarea de către medic a unei injecţii letale.
Prin contrast, acest tip de intervenţie din urmă, în care medicul este cel care întreprinde pasul final, este denumit mai curând „eutanasiere activă” (sau „ucidere din milă”, cum i se spune popular) şi este interzisă în marea majoritate a ţărilor lumii, fiind legală doar în Olanda, Belgia şi Luxemburg.
Fie că e vorba despre sinuciderea asistată de medic, fie de eutanasierea activă, procedura are rolul de a curma o suferinţă inutilă, de a pune capăt vieţii unor bolnavi care doresc să moară.