Conceptul sferei private trebuie adaptat erei digitale, potrivit Financial Times

Atunci când Mark Zuckerberg a cumpărat în anul 2013 patru case situate în jurul vilei sale din Palo Alto (California), jurnalişti şi alţi comentatori erau sarcastici despre valoarea mare la care fondatorul şi directorul general Facebook părea să îşi estimeze viaţa privată – suma de aproximativ 30 de milioane de dolari. Postul NBC News glumea că Mark Zuckerberg îşi „actualiza setările privind date private” pentru a se proteja de persoane care ar putea da „aprecieri” („like-uri”) ideii de a locui în apropierea curţii miliardarului. „Dreptul la viaţă privată ar putea fi ultimul lucru la care ne-am aştepta din partea Facebook, dar acest lucru nu îl opreşte pe Mark Zuckerberg să introducă toate limitele pentru a-şi proteja sfera privată în viaţa reală”, comenta revista finaciară Fast Company.

Dorinţa lui Zuckerberg de protejare a datelor private ar putea fi din nou subiect de sarcasm după recentele dezvăluiri potrivit cărora firma de consultanţă Cambridge Analytica probabil a obţinut suficiente date Facebook pentru a construi profilurile psihologice a 87 de milioane de persoane, în principal alegători americani, scrie Mediafax.

• Suedia și Norvegia renunță la viitorul fără numerar din cauza Rusiei
• Cu cât au crescut acţiunile Trump Media în anul 2024?

„Dar acest caz evidenţiază o diferenţă importantă privind modul în care sfera privată este definită în Statele Unite şi în Europa. Sloganul ar putea fi «casa unui englez este castelului lui», dar, de fapt, americanii sunt cei care cred că viaţa privată este libertatea de a face orice vrei în casa ta. Într-un studiu publicat în anul 2004 în Jurnalul Facultăţii de Drept a Universităţii Yale, James Q Whitman prezintă diferenţele dintre cele două concepte culturale occidentale de viaţă privată. Americanii consideră că este vorba de o problemă de libertate, o protejare de intruziuni ale statului asociată strâns drepturilor la viaţa privată şi libertate de exprimare în sfera privată. Casa este «citadela suveranităţii individuale», scrie James Whitman. Europenii percep sfera privată ca referindu-se la demnitate, sursa fiind percepţiile istorice franceze şi germane asupra onoarei, cu preocupări frecvente în sensul protejării de intruziunile presei. Germanii numesc acest concept «autodeterminare informaţională», o referire la dreptul de a decide ce poate dezvălui un om despre sine însuşi”, comentează editorialista Hannah Kuchler într-un articol publicat în cotidianul Financial Times sub titlul „Ideea noastră despre sfaera privată trebuie să se adapteze realităţii în era Facebook / Este Facebook precum o casă, în care împărtăşeşti plăcerile şi durerile cu prietenii şi familia? Sau este piaţa unui orăşel?”.

„Până acum, companiile din zona Silicon Valley au aplicat o definiţie a sferei private mai apropiată de modelul american, cu excepţia cazurilor în care activităţile au intrat sub incidenţa autorităţilor de reglementare europene. Premisa este că dacă cineva postează fotografii proprii ori alt tip de conţinut pe teritoriul altcuiva, aşteptările privind protejarea vieţii private se reduc. Persoanele se pot retrage din sistem, dar nu trebuie să adere la sistem în mod activ. Acest lucru generează dileme în cazul reţelelor de socializare online. Este Facebook casa unei persoane unde sunt împărtăşite plăceri şi dureri cu prietenii şi familia? Dacă este aşa, accesul curioşilor ar trebui blocat. Ori este piaţa unui orăşel, în care lumea discută teme de interes public? În acest caz, libertatea de exprimare trebuie garantată, dar viaţa privată nu trebuie protejată”, explică editorialista FT.

„Din punctul meu de vedere, reţelele de socializare online par a fi precum oraşele, în care ar trebui să fie niveluri diverse de acces la date private în funcţie de activitate. Utilizatorii ar trebui să aibă aşteptări totale de protejare a datelor private în mesajele private şi în grupurile cu număr limitat de membri, fără a fi colectate deloc datele. În schimb, postările publice ar trebui să fie disponibile clar pentru toată lumea, nu doar pentru cei care acceptă să le fie colectate datele. Informaţiile conţinute în postările publice ar trebui să fie disponibile pentru studii efectuate de specialişti”, subliniază editorialista Hannah Kuchler, apreciind că, „pe ambele maluri ale Atlanticului, concepţiile privind sfera privată trebuie să se adapteze realităţii lumii digitale, în care toată lumea are de suferit din cauza prea multor vecini curioşi”.