Operaţia de extirpare a amigdalelor: când este necesară la copii?
Din ce cauză a avut loc această scădere? Din cauza complicaţiilor care pot apărea în urma acestei proceduri medicale. S-a descoperit că unul din 5 copii suferă o complicaţie în urma unei operaţii de extirpare a amigdalelor. Cea mai comună este dificultatea de a respira, care afectează unul din 10 copii. Hemoragiile afectează 1 din 20 de copii şi pot avea loc la zile după operaţie, după ce copilul este deja acasă. Deşi complicaţiile sunt tratabile şi duc arareori la deces, este evident că decizia efectuării acestei intervenţii trebuie să fie una bine motivată.
Există două motive principale pentru care este recomandată operaţia de extirpare a amigdalelor la copii, dar lucrurile nu sunt bătute în cuie, pentru că fiecare situaţie şi fiecare pacient sunt diferite. Iată care sunt acestea:
Obstrucţia
Amigdalele la copii pot creşte suficient de mari pentru a obtura căile respiratorii, făcând dificilă inspiraţia şi expiraţia. Acest detaliu este mai evident atunci când cel mic stă întins, mai ales în timpul somnului, când gravitaţia face ca amigdalele să coboare în căile respiratorii. Acest lucru duce la o complicaţie numită apnee de somn obstructivă, care este foarte serioasă şi poate duce la probleme de sănătate şi de dezvoltare în cazul copiilor. Sforăitul nu este suficient pentru a pune un astfel de diagnostic. Apneea înseamnă că persoana respectivă încetează să respire pentru o perioadă de timp, aşa că ceea ce ar trebui să urmărească părinţii este pauzele din respiraţie.
Dacă observaţi că micuţul are o astfel de problemă, mergeţi cu el la un control medical. Uneori, amigdalele sunt atât de mari încât operaţia este evident necesară. În alte cazuri, lucrurile nu stau chiar aşa. Când necesitatea intervenţiei chirurgicale nu este sigură, se face un test numit polisomnografie, pentru a identifica mai precis cauzele apneei. Cel mai adesea problema se poate rezolva cu ajutorul medicaţiei sau a unor dispozitive medicale, dar şi prin schimbarea poziţiei de somn. Dacă niciuna dintre aceste metode nu este eficientă, abia apoi se poate pune problema intervenţiei chirurgicale.