Tot ce trebuie să ştii despre tulburarea obsesiv-compulsivă: cauze, simptome, tratament

Descopera

Publicat: 29.03.2018

Tulburarea obsesiv-compulsivă este dominată de prezenţa obsesiilor şi a compulsiilor care produc anxietate sau detresă considerabilă (obsesiile), sunt consumatoare de timp (mai mult de o oră pe zi) şi interferă semnificativ cu rutina normală şi activităţile sociale, profesionale sau şcolare.

Obsesiile sunt gânduri, impulsuri, ruminaţii, îndoieli, fobii obsesive sau imagini recurente şi persistente ce sunt resimţite ca fiind intruzive şi neadecvate, parazitând gândirea şi determinând detresă.

Compulsiile sunt acte mentale (aritmomania, rugăciuni etc.) sau comportamente repetitive (spălatul pe mâini, aranjarea, colecţionarea, verificarea, rectificarea etc.) folosite de pacient pentru a reduce anxietatea, suferinţa sau pentru prevenirea unui eveniment sau a unei situaţii temute. Majoritatea compulsiilor se corelează cu obsesii pe care încearcă să le anuleze, însă există şi compulsii neprecedate de obsesii, ci doar de o stare de tensiune şi disconfort crescut, pe care încearcă să o reducă sau anuleze pentru moment. Compulsiile au un caracter repetitiv, neadecvat, excesiv, parazitant şi ocupă o mare parte din timpul subiectului.

Subiectul este conştient de caracterul morbid al tulburării şi face eforturi pentru a ignora şi reprima obsesiile prin acte mentale sau comportamentale pentru a se opune acestora. Trăirile obsesive se corelează cu o importantă încetinire a derulării vieţii psihice. Obsesivul comunică puţin şi rar altora trăirile sale, de aceea şi contactul cu specialiştii e la mult timp după debut (la 5 până la 10 ani de la debut) şi avem o subdiagnosticare a acestei patologii.

Citeşte continuarea pe CSID.