Premiul Pritzker 2018, atribuit arhitectului indian Balkrishna Doshi

Realizările lui Balkrishna Doshi „respectă cultura orientală, îmbunătăţind, în acelaşi timp, calitatea vieţii în India”, potrivit comunicatului transmis de juriul premiului Pritzker, considerat echivalentul premiului Nobel în arhitectură, potrivit Mediafax.

Discipol al francezului Le Corbusier (Charles-Edouard Jeanneret, 1887 – 1965), Balkrishna Doshi s-a afirmat prin arhitectura sa modernistă, în contrast cu o Indie foarte tradiţionalistă, arhitectul incluzând, totuşi, în proiectele lui aspecte ale culturii ţării sale.

De asemenea, el este cunoscut pentru angajamentul său privind arhitectura durabilă şi locuinţele ieftine.

Printre realizările sale se numără ansamblul de clădiri Aranya, din statul indian Madhya Pradesh, un proiect uriaş construit în anii 1980 pentru a răspunde crizei locuinţelor din regiune. În prezent, aproximativ 80.000 de persoane locuiesc în cele 6.500 de clădiri ce fac parte din ansamblu.

Balkrishna Doshi consideră arhitectura ca pe o extensie a corpului uman, aspirând la un echilibru cu mediul, clima, peisajul etc.

De-a lungul anilor, juriul Pritzker a recompensat sistematic arhitecţi foarte ancoraţi în realitate şi societate, precum chilianul Alejandro Aravena, premiat în 2016 şi celebru mai ales pentru locuinţele sale sociale.

Înfiinţat în 1979, la iniţiativa fundaţiei Hyatt, susţinută de Pritzker, o veche familie de antreprenori care activează în domeniul turismului, originară din Chicago, premiul constă într-un cec de 100.000 de dolari şi o medalie din bronz.

Premiul Pritzker, potrivit reprezentanţilor fundaţiei, „onorează în fiecare an un arhitect în viaţă, a cărui operă construită dovedeşte calităţi precum viziune, angajament şi talent, care a adus o contribuţie importantă şi constantă la dezvoltarea umanităţii şi la construirea lumii prin intermediul artei arhitectonice”.

Procedura de nominalizare şi de desemnare a câştigătorilor este similară celei folosite de organizatorii premiilor Nobel, potrivit căreia „responsabili guvernamentali, scriitori, critici, academicieni şi arhitecţi” pot să propună fundaţiei liste cu candidaţi.

Juriul, alcătuit din şapte persoane, în principal arhitecţi, dar şi profesori universitari şi istorici, ia o decizie în urma unor deliberări şi a votului secret.

Primul premiu a fost acordat americanului Philip Johnson. Arhitecţii elveţieni Jacques Herzog şi Pierre de Meuron, care au proiectat Stadionul Olimpic din Beijing, au împărţit acest premiu în 2001.

În 2017, premiul a fost atribuit arhitecţilor spanioli Rafael Aranda, Carme Pigem şi Ramón Vilalta.