Istoricul Neagu Djuvara a murit. Într-una dintre teoriile sale susţinea că fizionomia românilor s-a schimbat ca urmare a comunismului: ”Am găsit un ţăran îmbrăcat a la Mao Zedong”
Neagu Djuvara s-a născut la Bucureşti în 31 august 1916, într-o familie de origine aromână aşezată în ţările române la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care a dat ţării mai mulţi oameni politici, diplomaţi şi universitari. Era licenţiat în litere la Sorbona (istorie, 1937) şi doctor în drept (Paris, 1940).
A luat parte la campania din Basarabia şi Transnistria ca elev-ofiţer de rezervă (iunie-noiembrie 1941) şi a fost rănit în apropiere de Odessa.
Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, Djuvara este trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineaţa zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică. Numit secretar de legaţie la Stockholm de guvernul Sănătescu, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, când comuniştii preiau şi Externele.
Implicat în procesele politice din toamna anului 1947, Neagu Djuvara hotărăşte să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizaţii ale diasporei româneşti (secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români, la Paris; ziaristică; Radio Europa Liberă; secretar general al Fundaţiei Universitare „Carol I”). În 1961, pleacă în Africa, în Republica Niger, unde va sta douăzeci şi trei de ani în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului francez al Afacerilor Străine şi, concomitent, profesor de drept internaţional şi de istorie economică la Universitatea din Niamey. Între timp, reluase studiile de filozofie la Sorbona. În mai 1972, obţine doctoratul de stat la Sorbona cu o teză de filozofie a istoriei; mai târziu, obţine şi o diplomă a Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale de la Paris (I.N.A.L.C.O.). Din 1984, este secretar general al Casei Româneşti de la Paris, până după revoluţia din decembrie 1989, când se întoarce în ţară. Din 1991 a fost profesor-asociat la Universitatea din Bucureşti şi membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” din Iaşi.
A publicat volume precum „Le droit roumain en matière de nationalité” (Paris, 1940 – teză de doctorat); „Démétrius Cantemir, philosophe de l’Histoire”, în Revue des études roumaines, XIII-XIV, Paris, 1974, „Civilisations et lois historiques. Essai d’étude comparée des civilisations”, Mouton, Paris-Haga, 1975 (carte premiată de Academia Franceză) – în româneşte, Civilizaţii şi tipare istorice. „Un studiu comparat al civilizaţiilor” (Humanitas, 1999), „Les «grands boïars» ont-ils constitué dans les principautés roumaines une véritable oligarchie institutionnelle et héréditaire?” în Südost-Forschungen, Band XLVI, München, 1987, „Le pays roumain entre Orient et Occident. Les Principautés danubiennes dans la première moitié du XIXe siècle” – Publications Orientalistes de France, 1989, în româneşte, „Între Orient şi Occident. Ţările române la începutul epocii moderne” (Humanitas, ed. a VI-a, 2008), „Les Aroumains” (operă colectivă), Publications Langues’O, Paris, 1989 – în româneşte, „Aromânii – istorie, limbă, destin”, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1996, „Sur un passage controversé de Kékauménos. De l’origine des Valaques de Grèce”, în Revue roumaine d’histoire, vol. XXX, 1-2, Bucureşti, 1991, „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri” (Humanitas, ed. a IX-a, 2008), „Cum s-a născut poporul român” (Humanitas Junior, ed. a V-a, 2008), „Mircea cel Bătrân şi luptele cu turcii” (Humanitas Junior, ed. a III-a, 2007), „De la Vlad Ţepeş la Dracula Vampirul” (Humanitas Junior, ed. a II-a, 2007), „Însemnările lui Gheorghe Milescu” (Humanitas, 2004), „Amintiri din pribegie” (Albatros, 2002; Humanitas, ed. a IV-a, 2008- versiune franceză: „Bucarest-Paris-Niamey et retour ou Souvenirs de 42 ans d’exil (1948-1990), L’Harmattan, Paris, 2004), „Există istorie adevărată?” (Humanitas, ed. a III-a, 2008).
Memorialist, filosof al istoriei şi istoric, Djuvara este unanim recunoscut drept unul dintre cei mai importanţi intelectuali români.
În scrierile sale, Neagu Djuvara a susţinut teoria că anii de comunism au produs modificări în profilul etnic al românului, având ca efect amplificarea stărilor de necinste şi hoţie, implicit a corupţiei.
”Am găsit un ţăran îmbrăcat a la Mao Zedong. Am găsit o altă mutră, iertaţi-mi cuvântul, pentru românii din stradă. Acum se bea de zece ori mai mult decât în vremea copilăriei mele, asta e dovedit statistic. Şi majoritatea celor de la ţară sunt umflaţi de alcool, pe cuvântul meu. S-a schimbat efectiv fizionomia”, afirma Neagu Djuvara în 2014 într-un interviu pentru Gândul.
În teoriile sale, Djuvara pune la îndoială calitatea cercetării din perioadele interbelică şi comunistă, susţinând că anumite părţi ale istoriei au fost deformate pentru a deservi scopuri politice. Ipotezele lansate de el au atras controverse şi sunt văzute ca subminând identitatea naţională, cum este de pildă teoria că nobilimea din formaţiunile statale medievale româneşti ar fi fost de origine cumană.
După teoriile lui Djuvara legate de glorificarea istoriei naţionale, unii dintre contestatari, autointitulaţi „legionari”, au găsit de cuviinţă să-l ameninţe cu moartea prin telefon pe Djuvara.
Este binecunoscută activitatea de istoric, diplomat, filosof, jurnalist şi romancier a lui Neagu Djuvara, însă este mai puţin cunoscută pasiunea sa pentru sport. A practicat schi, echitaţie, tenis, sărituri cu schiurile, nataţie, salt cu paraşuta, schi nautic şi planorism.
Istoricul Neagu Djuvara a primit, în octombrie 2012, titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti.
De asemenea, Neagu Djuvara a fost decorat cu Marea Cruce a Ordinului naţional „Serviciul Credincios”, cu Ordinul naţional „Steaua României” în grad de Cavaler şi cu Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Ofiţer.