Cum a ajuns homarul pe masa bogaţilor. În trecut era considerat un aliment al săracilor
Homarul este unul dintre cele mai cerute alimente de către condamnaţii la moarte din SUA. Nu este nimic neobişnuit în asta pentru că homarii au constituit hrana principală a condamnaţilor la închisoare. La un moment dar, a fost chiar o lege prin care se limita consumul lor pentru că deţinuţii s-au plâns că este o cruzime să le servească în fiecare zi homari. Poate povestea este doar o legendă urbană exagerată, însă potrivit antropologilor homarii erau asimilaţi gunoiului la începutul colonizării Americii.
Unele specii de homari erau consumate în Europa cu mult înainte ca vreun explorator să fi ajuns pe pământ american. Oricum, intra în meniul celor care trăiau în zone apropiate de ocean, iar ceilalţi oameni nu prea îi considerau comestibili. Principala cauză era că din cauza enzimelor care ajungeau din stomacul homarului în restul corpului după ce era omorât, acesta se strica foarte repede. Din aceast motiv homarul se găteşte de viu.
Când britanicii au ajuns în New England au învăţat repede că pentru a avea surse de proteine în meniul zilnic trebuie să se bazeze pe homari. După furtuni, invadau malurile şi cei care aveau noroc să îi găsească, îi luau şi-I găteau rapid, înainte să se strice. Cum viaţa colonizatorilor nu a fost uşoară la început, iar mirosul de homar stricat le-a însoţit prima parte a şederii în America, au ajuns să urască această hrană. Îl considerau hrana disperaţilor, ceva care era pus pe masă doar ca să nu moară de foame. Cei mai săraci dintre ei îl mâncau, iar cei mai norocoşi foloseau homarii ca îngrăşământ pentru sol.
Citeşte continuarea pe Gustarte.