Atunci când Elon Musk a dorit să cumpere o rachetă pe care să o lanseze către Marte, a realizat că preţurile erau astronomice, de 65 de milioane de dolari bucata, şi trebuia să cumpere cel puţin două, ceea ce ar fi însemnat 130 de milioane de dolari doar pentru rachete. Trebuia să mai plătească şi pentru nava în sine, alături de încărcătura sa, scrie Medium.
Apoi a realizat că abordarea sa era eronată. În calcularea costului de a cumpăra o rachetă, s-a ajutat de analogie. Cu alte cuvinte, se uita la ce au făcut alţii în trecut şi a adoptat metodele, cu câteva variaţii.
A decis să abandoneze această abordare şi a folosit principiul prim al lui Aristotel. Filosoful grec a definit conceptul ca fiind „prima bază care formează cunoaşterea unui obiect”. Astfel, ideea era de a dezbrăca totul până la adevărul fundamental. Dai la o parte premizele existente până la componentele originale. Folosind această metodă. SpaceX a reuşit să lanseze o rachetă pe orbită având un cost de doar 7 milioane de dolari, iar acesta era preţul pentru clienţi; costul de producţie era mult mai mic.
Musk a plecat de la lucrurile de bază precum „din ce este realizată o rachetă?” şi „care este valoarea acestor materiale pe piaţă”. În acest mod, a realizat că preţul unei rachete era de doar 2% din preţul normal. Astfel, a decis să-şi construiască propriile rachete.
De asemenea, Musk a folosit acelaşi principiu când a înlăturat încă o preconcepţie, conform căreia o rachetă poate fi lansată o singură dată. Timp de decenii, rachetele ar ateriza în ocean după ce au transportat încărcătura pe orbită, fiind nevoie de o cu totul nouă rachetă la următorul zbor spaţial. Musk a făcut din nou istorie când a reuşit să readucă pe Pământ o rachetă, care a fost apoi refolosită.
Albert Einstein şi noua eră a Fizicii
Cu câteva decenii înainte de Elon Musk, a existat Albert Einstein care a spus un lucru contraintuitiv cu privire la natura timpului. Înainte de el, savanţii au presupus că timpul progresează la aceeaşi rată prin tot Universul; altfel spus, „acum” are acelaşi înţeles pentru toată lumea, în tot spaţiul.
Cu ajutorul Teoriei Relativităţii, Einstein a spulberat prezumţia. Singurul adevăr imuabil pentru acesta era viteza luminii. Conform legilor fizicii, aceasta nu putea fi depăşită. Restul, inclusiv timpul, era negociabil. Cu ajutorul principiului prim, a descoperit că timpul era relativ şi nu absolut şi curge mai încet atunci când se află lângă obiectele masive sau la viteze mari.
Teoria a fost verificată şi în practică. Spre exemplu, timpul curge cu 40 de microsecunde mai repede pe sateliţii GPS decât este înregistrat în ceasurile de pe Pământ, de aceea, sateliţii trebuie programaţi pentru a corecta dilatarea timpului.
Nimic nu este nou sub soare, dar…
Depăşirea status quo-ului este mai grea decât pare. În primul rând, este mai confortabil să urmezi calea deja bătută. Apoi, nimic nu este nou sub soare, ceea ce înseamnă că orice am începe, nu este ceva cu totul inovativ. Inveitabil suntem influenţaţi de ceea ce s-a făcut anterior şi ceea ce fac alţii în prezent.
Totuşi, nu se poate realiza nimic dacă doar urmezi aceeaşi cale. Cel mai probabil, vor fi aceleaşi rezultate, cu unele variaţii nesemnificative.
Aşadar, cum se poate depăşi acest status quo al lucrurilor? O metodă este de a pune întrebări care să pună în discuţie chiar natura unei abordări, dar care, în acelaşi timp, să arate o reţinere. Un exemplu este relatat mai sus, în prima parte a articolului: „cum pot crea o companie care să colonizeze planeta Marte la doar o fracţie din preţul normal?”. Este imposibil să se răspundă la aceasta prin copierea activităţii competiţiei.
O astfel de întrebare trebuie să forţeze crearea unui nou şi fundamental mod de gândire, dând posibilitatea apariţiei inovaţiei.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Reuşită istorică a Space X: Racheta reutilizabilă Falcon 9 a aterizat cu succes pe pământ
Care era secretul geniului lui Albert Einstein? Un studiu recent oferă indicii preţioase